INVATATURILE lui neagoe basarab
363
a acestui impunàtor monument al literaturii noastre din see. al XVI-lea, pe nedrept neglijat de unii cercetàtori, ca fiind pseudo-epigraf.
    Stadiul actual al cercetàrilor si al discutiilor in jurul acestei opere, cu indicarea bibliografiei anterioare, este oglindit in cele trei articole publicate in „Romanoslavica", vol. Vili, 1963, de càtre I.C. Chitimia \ Dan Zamfire-scu 2 si P.P. Panaitescu 3, precum si in capitolul sintetic din Istoria literaturii romàne, vol. I, care a utilizai rezultatele acestor discutii4. Mentionez doar cà atit textul slavonesc inedit, cìt §i traducerea veche romàneascà cores-punzàtoare confirmà ìncà o data cà avem in fata o opera literarà de o rara frumusete si cà versiunea romàneascà veche este nu numai exactà 5 — cu unele greseli explicabile — ci §i, mai ales, artisticà. De aceea, in transpune-rea romàneascà ce urmeazà textului slavon am càutat sà fiu cìt mai aproape de vechea traducere anonimà din see. al XVII-lea.
    Cele douà fragmente inedite completeazà in mod fericit acea parte din Invàtàturile lui Neagoe Basarab càtre fiul sàu Teodosie, in care ìnvàtatul domn vorbeste in cuvinte alese despre cinstea, bunàtatea $i intelepciunea necesare unui conducàtor de stat. ìn particular, fraza cu care se incheie primul fragment inedit reprezintà ìnceputul cunoscutei ìnvàtàturi despre cuvìntul ade-vàrat, judecata dreaptà $i dàrnicie, reproducìnd discutia dintre Aristotel si Alexandra cel Mare, imprumutatà, evident, din Alexandria (vezi ed. Panaitescu, p. 249—250, trad. p. 300—301). Intelepciunea, clarviziunea trebuie sà fie — spune Neagoe Basarab — una din insusirile de càpetenie ale domnului tàrii : „A^ijderea este $i domnul ; pinà stà mintea lui intr-insul intreagà, toti oftenii lui se string imprejurul sàu, ca si ostile ìmprejurul steagului, $i iau ìnvàtàturà si ìntelepciune de la domnul acela ; $i nu numai slugile lui iau ìnvàtàturà §i ìntelepciune, ci si altii din alte tàri poftesc sà ia de la dìnsul ìnvàtàturà $i ìntelepciune“.
    Textul inedit confirmà ìncà o datà stilul personal, cald, „patera" al acestei opere, pe alocuri dind impresia chiar cà invàtàturile au fost dictate de domn unui gràmàtic, impresie sugeratà mai ales de unele repetitii, speci-fice exprimàrii orale.
    Din notele ce insotesc textul se pot observa $i aici, ca si in alte pàrti ale operei, izvoarele literare ale lui Neagoe Basarab, pe care insà ìnvàtatul domn le citeazà destul de explicit, in forma ^i ìn maniera ìn care se fàcea acest
     1	Considerata despre „Invàtàturile lui Neagoe Basarab“, p. 309—339.
     2	Invàtàturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticitàfii, p. 341—401. Studiul este reprodus acum, cu unele ìmbunàtàfiri, in volumul autorului, Studii si articole de literatura romàna veche, EPL, Bucurejti, 1967, p. 69—183.
     3	invàtàturile atribuite lui Neagoe Basarab. O reconsiderare, p. 403—424.
     4	Ed. Acad., Bucuresti, 1964, p. 278—283 (bibliografie, p. 293). íntreg capitolul despre literatura in limba slavonà a fost redactat de P. P. Panaitescu, N. Camariano $i Al. Piru.
     5	Vezi Margareta Stefànescu, op. cit., p. 31—50, §i Dan Zamfirescu, Invàtàturile lui Neagoe Basarab. Istoria textului fi tehnica folosirii izvoarelor (Comunicare la Asociafia slavi^tilor, 12 dee. 1966).