176
EMIL VRABIE
    tokàn „mämäligä“ — in Galita (Hrincenko, 271). Etimol. : < rom. dial. tocdn „id.“ (Maramuref) < magh. tokäny (Schclndko, 143, Orcs, Kontakty, 55). Despre rom. -ä > ucr. -0, vezi § 29.
     tokmyty(s'a) „a (se) tirgui“, „a se intelege asupra pretului, conditiilor etc.", „a conveni“ (HrinSenko, 272). Etimol. : < rom. a(se) tocmi „id.“ (Miklosich, Wanderungen, 10). In romàna termenul e bine cunoscut (cf. ALRM, s.n., h. 258, a tocmi cioban ; s-a räspuns a tocmi in p.c. 2, 27, 29, 102, 130, 141, 172, 182, 192, 365, 414, 514, 520, 531, 537, 605, 705, 723, 791, 833, 876, 987). In nord-vestul Romàniei nu s-a notat a tocmi, ceea ce ar putea fi un indiciu asupra vechimii mari in ucraineanä a acestui imprumut romànesc de torigine sud-slavä. Derivat : stokmpty(s'a), de aspect perfectiv, cu pref. s-.
     trembita, vezi trymbit'a.
     trifói' „trifoi“—in graiurile carpatice. Etimol. : < v. rom. trifói „id."
<	lat. trifolium (Kaluzniacki, 20, Scheludko, 143, Sarovol's'kyj, 55, Cränjalä, 438, Rosetti, V, 120). Termenul trifói e larg räspindit in romànà (ALR, s.n.,
I,	h. 139). Var.: trifólija.
     trifólija, vezi trifói'.
     trymbit'a „trimbitä“ — in graiurile hutule si in limba literarä (Hrincenko,
280,	Ukr.-russk. slovar', 93). Etimol. : < rom. dial. trimbitä „id." < trhnbä, cu suf. -ita, din v.sl. de sud trgba (Miklosich, Wandeningen, 10, Kaluzniacki, 20, Säineanu, Istoria, 21 A, Candrea, 403, Scheludko, 143). Var. : trembita rom. dial. trämbitä. Derivant propriu : trembitäty „a cinta din trimbitä“
<	trembita, cu suf. -ä-ty, sau, poate, din rom. dial. a trämbitä „a trimbitä“.
     türma 1° „turmä de oi“ ; 2° „turmä de animale" ; 3° (rar) „stol de päsäri“
—	in graiurile carpatice, podoliene, de stepä (Hrincenko, 297, Zylko, 110 si 171), iar ca regionalism, si in ucr. literarä (U kr.-russk.slovar', 126). Etimol. :
<	rom. turmä < lat. turma (Miklosich, Wanderungen, 10, Fremdwörter, 61, EWSl., 365, Säineanu, Istoria, 273, Candrea, 400, Scheludko, 143, Sarovol's'kyj, 55, Cränjalä, 438, Rosetti, V, 120). Sensul 3° este o inovatie semanticä ucraineanä.
    tusyra „linä de oaje din tunsoarea a doua, de toamnä“ (Hrincenko, 298). Etimol. : < v. rom. dial. +tu$irä < +tusinä „linä obtinutä prin tusinarea oilor“, substantiv postverbal de la a tusinä „a tunde oile pe sub pintece, la coadä si pe dinapoi“ < lat. +tonsionare. Ìn romànà termenul e bine cunoscut (ALRM, s.n., I. h. 281, a tusina oile, p.c. 95, 228, 310, 365, 551, 574, 833, 836 ; in p.c.2 s-a notat a tusini). Derivat propriu : tusyraty „a tunde oile a doua oarä, toamna“ (Hrincenko, ibid.), din tusyira suf. verbal -a-ty. Derivarea direct din rom. dial. a tusirä (Scheludko, 143, Cränjalä, 438, Rosetti, V, 120) nu ex-plicä locul accentului in ucr. tusyraty (ar fi fost de asteptat tusyräty). Ucrai-nenii din zona Carpatilor Nordici au si alti termeni pentivi denumirea varietä-tilor de linä imprumutati din romànà (skam, Stirn), sau formati pe baza unor imprumuturi din romànà (kakaradz'änka, kapusänka, myc’ka). Vezi si § 3, pct. b.
    tyrlo 1° „locul de repaus al vitelor la adäpat, in timpul amiezii“ ; 2° „birlog“ (Hrincenko, 262, Ukr.-russk.slovar’, 45). Cunoscut si in graiurile ruse meridionale —in regiunile Tula, Voronez, pe Don (Dai, 448). Etimol. : < rom. tirlä (1°), cf. scr. trio ä„id." (Scheludko, 143, Vasmer, REW, III, 161). Derivate