INFLUENTA LIMBII ROMANE ASUPRA LIMBII UCRAINE NE
139
    dat 1° „cantitatea de produse lactate pe care le dà proprietarul unei pàfuni stàpinilor vitelor care pase pe ea“ ; 2° „platà pentru pasune“ — la hutuli (Hrincenko, 359, Dzedzelivs'kyj, Ovcevod. leksyka, 120—121). Etimol. :
<	rom. (ìnvechit) dat „platà“ < lat. datum ; cf. fi termenul datul oilor, pe vremuri, in Transilvania : dare pe vite numità quinquagesima (ovium) (DA, ms.)
    demnàty „a invita la masà" — intr-o povestire a lui Osip Fed'kovyc, scriitor din Galitia (Hrincenko, 367. Etimol. : < v. rom. a demnà „a indemna"
<	lat. +inde-minare „ a mina de acolo", cu suf. verbal -á-ty (vezi § 32). Sensul de „a convinge“, „invita" apare, de ex., in Mineiul din 1716: „Prea alesul Serghie... ìndemneazà... càtre cspàt pre iubitorii de mucenici“ (DA, II, 626, Candrea, Diet. Ib. rom., 393). Originea cuvìntului in romàna nu este insà absolut darà (Ciorànescu, 427).
    demykát, vezi demykàty.
    demykàty „a rupe" — in Galitia fi in graiurile transcarpatice (Zele-chowski, 176). Etimol. : < rom. a dumied (Crdnjalà, 444, Rosetti, V, 121)
<	lat. +d?micàre (Meyer-Lübke, p. 235, nr. 2551, Ciorànescu, 306), prin stadiul v. rom. a demied, cu suf. verbal -d-ty (vezi § 32). Cu acelafi radical : demykát (Zelechowski, ibid .).
    dézma, vezi dizma.
    dizma „dijmà" —in graiurile de vest (Hrincenko, 390). Etimol. : < rom. dijmà < si. dizma < lat. decima (Dzendzelivs'kyj, Vivcars'ka leksyka, 111, Ciorànescu, 290). Var. dézma (cf. rom. dial, déjmà1, magh. dézsma), despre care serie insusi B. Hrincenko : < mold. (Hrincenko, 366) ; altà variantà ucr.: d'yzma.
    dóga „doagà" —in graiurile bucovinene si galitiene (cf.Mabcki—Nitsch, h. 88 „doagà de butoi“ ; in p. c. 18: doga). Etimol. : < rom. dodgà < lat. doga (Stocki, 352, Scheludko, 132, Sarovol's'kyj, 55, Crdnjalà, 247, Rosetti
    dójka „doicà" — in graiurile transcarpatice (Hrincenko, 412) . Etimol.
<	rom. dóicà (Scheludko, 132), cf. bg. dójka „id.".
    dójna „cintec moldovenesc" — in graiurile hutule (Zelechowski, 194, Zylko, 96). Etimol. : < rom. dóinà, de origine necunoscutà (Ciorànescu, 295—296).
    dol'cyc'a (accent?) „fructe preparate cu zahàr“ — in graiurile de vest (Zelechowski, 195). Etimol. : <rom. dulceàtà ,,id." < diilce (Candrea, 403, Candrea—Densusianu, 83, nr. 520, Ciorànescu, 305,) unde -$c'a se datoreazà analo-giei cu numeroasele cuvinte neìmprumutate terminate in -'¡/c'a (vezi § 11).
    drum „drum principal". Etimol. : < rom. drum < bg. drum < gr. 8pó|Lcq (Xudas, 156). Termenul apare in documentcle ucrainene din sec. XIV—XV (ibid.).
    duléj „afternut sau culcuf ce se aseazà toamna, pe vreme umedà, in jurul turmei de oi, pentru ciini"—in graiurile de stepà de pe malul Màrii Negre (Hrincenko, 455). Etimol. : < rom. dulàu „ciine ciobánesc" (Scheludko,
132)	Originea in romànà nu e ciará. Derivarea sa din pol. dolow (Ciorànescu,
      1 Materiale si cercetári dialectale, I. Bucuresti, 1S60, p. C6.