CONTRIBUTI! LA STUDIUL L1TERATURII OMILETICE
327
V	0 V (XVXi X fj Ç èKKXîlCTÎaÇ TÓ opoç k a x e i X T|cp e nsG’ ò^oiou 0TpaXl(l)TÌK oO...
*0 anómoXoq, Kaì psxà neyàXriç ainroyfiç 7tX.ri^(Xnevoç xi|v KscpaXf)v: «KaX.óv y e, ë(pr|, (pùÀ.aKa xfïç xàSeA,-<poù i|/uxfjç KaxÉ>.i7tov....
'AXX' Innoq ri8r| noi 7tapé0xco, Kaì f|Y£HÒ>v ytvéaGü)1 noi xiç xfjç oôoO». "EA-auvev warcep eïxev aùxóGev arcò xfjç èKKÀ,r|criaç.......
’EXGwv 8è eiç xô X“pi°v- uno xfjç 7tpo(puXaKfjç xcôv Xi]oxôv àXiaKExai2
Sbtvori bo se zlb i prokudlivi i sëtnee razbojnikb bysti...
Protivç semu Ioani kb episkopü : „Dobra tç 5 episkope, straza ô ot-rocii dusi pristavich. Dobra tç pas-tyrë za ovcç Hristovy pristavich. Nq aste konb est, privedi mi niné i pçti vodecb ize vb gorç vedetb kb ôtroku jaze stoç tu ôt crkve... Na konb visèdi. Ioanb nevi>stçzaç ego tecase, za blodbéoç ovcç vbzvratiti myslç Tace dosedb gorb ideze razbojnicest-vo bëse...2
    Fata de originalul lui Clement Alexandrinul pàstrat in versiunea Migne I. P., se constata cà Ioan Exarhul a mai omis cìte ceva din partea expozitivà, din explicatiile amplificate si din repetàri. Dialogul insà 1-a reprodus integrai dupà originalul bizantin al lui Clement Strematili, càruia ca autor ii apartin atìt „emotivitatea cit si dramatismul dialogului“.
1 Sau 8É8oc9to cum e in versiunea lui Simion Metafrast — Migne — Seria greacà voi.
116 col. 706 urm.
  Acesta mai întîi s-a înspàimîntat, cre-zînd câ i se cer banii pe care el nu-i luase, <lar nici nu-i venea sà nu creadà pe Ioan cà nu are ceea ce el îi încredinÇase.
  Dar cînd Ioan a zis: „Pe tînâr il cer çi sufletul fratelui", episcopul a oftat adînc !ji vàrsînd çiroaie de lacrimii a zis: „Acela a mûrit."
  —	Cum? Çi eu ce iel de moarte?" A ràspuns:
  „Pentru Dumnezeu este mort “ — càci a devenit ràu çi stricat, çi ceea ce e mai important: tîlhar, si acum în loc de bise-ricà s-a închis în munti eu o ceatà de tîl-hari asemenea lui
  Apostolul atunci si-a sfîsiat haina si eu suspinuri mari, bàtîndu-se în cap, zise: „Bun pàzitor te-am pus pentru sufletul fratelui." ..............................
  Dar adu-mi îndatà un cal çi pregàtiçi-mi
o	càlàuzà pentru drum.“
  Asa cum era de la bisericà a pornit ime-diat in goana calului.
  Cînd a ajuns însà ìn munti la locul lor, a fost prins de straja tìlharilor.
  Iar episcopul s-a inspàimintat de aceste cuvinte, crezînd cà este vorba de vreo avere pe care Ioan i-a dat-o in amanet.
  Vàzìndu-1 totusi cà este nedumerit, Ioan ìi zise:
  ,,Adu-mi, episcope, pe tìnàrul acela, pe care Çi 1-am încredinÇat plin (le siguranfà". Auzind episcopul, a oftat foarte greu din adìnc. Apoi a làcràmat $i a zis càtre Ioan:
  „A murit tìnàrul". Dar Ioan a ìntrebat: „Cum, sau in ce fel?"
  A ràspuns: „De moarte sufleteascà. Fiindcà s-a fàcut ràu çi stricat, ?i ceea ce e mai trist, s-a fàcut tîlhar...
  în ciuda acestui fapt, Ioan a zis càtre episcop: „Bravo |ie, o episcope, eu te-am pus strajà pentru sufletul tìnàrului. Bravo lie, eu te-am pus pàstor pentru oile lui Hri-stos. Dar dacà este vre un cal, adu-mi-1 imediat $i cu o càlàuzà pentru drum, care sà mà conducà ìn munte la tìnàrul, care sta acolo, depàrtindu-se de bisericà.
  Ioan ìncàlecìnd pe cal, alerga fàrà sà-1 cruÇe, fiindcà se gìndea sa readucà oaia cea râtâcitâ. Apoi a ajuns sus in munti, unde erau tìlharii.