1NFLUENTA LIMBIT ROMANE ASUPRA LIMBII UCRAINENE
137
    carànyn „täran“ — in graiurile de vest ; cunoscut, ca regionalism, fi in ucr. literara (Ukr.-russk. slovar', 370). Etimol. : derivat propriu, cu suJL
-an(yn) < rom. dial. taràn „id.“.
    cark, vezi càrok.
    car'kovàty, vezi càrok.
    càrok „tare la stinä“ — in graiurile carpatice (Hrincenko, 423, Dzen-dzelivs'kyj, Vivcars'ka leksyka, 109, Malecki — Nitsch, h. 63 „male zagrodzenie w izbie, stajni, piwnicy...“ : carok, p.c. 39, 40; carek, p.c. 11, 13, 38; co-rek, p.c. 2—5, 7—42, 14—17, 21, 25, 26, 28, 32 33, 37. Etimol. : < rom. tare „id.", probabil termen autohton, cf. alb. thark „id.“ (Candrea, 402, Vas-mer, Kritisches, II, 170, Scheludko, 119, Crànjala, 444, Petrovici, Note si. -rom. II, 345, Rosetti, V, 121). Vocala o din càrok este „mobilä“. ìn romànà tare e larg cunoscut ca termen pästoresc (cf. ALRM, s.n., I, h. 259, staur la stinä la oi, p.c. 172, 351, 605, ibid., h. 264, tare pentru miei — in toate provinciile romànesti). Var.: carók „mie grajd acoperit, pentru miei", ,,in-gràditurà in grajd sau in curte, pentru vitei sau porci" —in graiurile trans-carpatice (Dzendzelivs'kyj, Ovcevod. leksyka, 128) ; cark „tare", färä o „mobil"
—	in graiurile boikoviene. Derivate : carócok cu sui. dimin. -'ok ; carogna „ingräditurä pentru miei sub pat in casä“ — in raionul Raxiv din Ucraina Transcarpatica, cu sui. -jna (Dzendzelivs'kyj, Ovcevod. leksyka, 128); car’kovàty „a intàrcui", a imprejmui“, cu suf. verbal -ovà-ty si obcar'kovàty, de aspect perfectiv, cu pref. ob- (ibid.). E posibil insà ca car'kovàty sa provinà din rom. a tàrcui, vezi § 33.
    càryna 1° „barierä“, „poarta de intrare intr-un sat“, „gard, ingräditurä imprejurul unui sat" ; 2° „aräturä", „cimp insämintat“ ; 3° „cimp ingrädit“, 4° „teren nesemänat“ ; 5° „päsune lingä sat", „finat lingä casä“ ; 6° (figurai) „domeniu“, „sferä de activitate" — in graiurile transcarpatice, bucovinene, hutule, nistriene, podoliene, de stepä precum, si in ucr. literarä (Hrincenko, 423, Vincenz, 715, Ukr.-russk. slovar', 370, Slovnyk movy Sevcenka, II, 393). Cunoscut si in graiurile ruse meridionale (Dal', IV, 570). Etimol. :< rom. tärinä (Miklosich, Wanderungen, 10, EWSl., 27, Kaluzniacki, 13, Säineanu, Istoria, 74, Candrea, 403, Scheludko, 146, Sarovol's'kyj, 55, Petrovici, Note sl.-rom. II, 345, Vasmer, REW, III, 282, Hrabec, 33, Zylko, 97 si 111, Rosetti, V, 121), v. si. carina „bir“ (Candrea, Dict. Ib. rom., 1353). Termenul e bine cunoscut mai ales in Galitia si Podolia. In documentele ucrainene apare din sec. XIV—-XV (Xudas, 154). Derivate proprii cu diverse sufixe : cärrfnka „id.“ (2° — 5°), carj/nocka „id.“; cärynnyj, adj., de ex.: ~ did „paznic de cimp“, càrynni pisni „cintece de Rusalii, pentru recoltä“ ; car^nnyk „paznic de cimp“ s.a. (Hrincenko, ibid., Ukr.-russk. slovar’, ibid.). Vezi si § 5, pct. c.
    cynhakóra „chimir“ — in graiurile de sud-vest (Hrincenko, 430), Etimol. :
<	rom. cingàtoàre <. a (in)cinge -j-suf. -ätoäre (Stocki, 351, Scheludko, 146, Sarovol's'kyj, 55, Cränjalä, 438). ln argumentarea acestei etimologii, care ai prima vedere nu e suficient de clarä, trebuie sä se porneascä de la sta-diul ucr. +cyngator'a. Consoana c- este atestatä de var. cyndokóra. Velara k e rezultatul asimilärii consonantice g...t > g...k, favorizatä, poate, fi de o