INFLUE NT A LIMBII ROMANE ASUPRA LIMBII UCRAINENE
163
    mürga 1° „vita neagra" — ìn graiurile de vest (¿elechowski, 458 serie : „bou negru“ !) ;) ; 2° „nume de oaie de o anumità culoare" — ìn graiurile trascarpatice. Etimol. : < rom. mürga „id.“ (fem.) < murg (Dzendzelivs'kyj, Vivcars'ka leksyka, 108). Derivai propriu, cu suf. -aria : murgària „nume de oaie de o anumitâ culcare“, cf. kaèurân'a, f jrmatie similarâ. Vezi çi murgàtyj.
    murgâtyj „murg“, „castaniu ìnchis“ (Zelechowski, 458). Etimol. : < rom. murg ,,id.“ (Miklosich, EWSl., 204), cu suf. adjectival -ât-yj. ìn rom. cuvìntul pare a fi autohton (Capidan, Alb.-rom., 478—479 si 540—541, Poghirc, 24). Referindu-se la rus. murügij çi la ucr. muruhyj ,,id.", M. Vasmer atrage atentia cà eie „trebuie separate de bg. murg, murdv, scr. mürgast, mììrgpvast, rom. murg., alb. murk, murgu, care sìnt stràine de slava“ (REW, II, 177). Var. cu alte suf. adjectivale : murgâstyj, murgâvyj, murgâtyj, :au farà ïuf. : mûrgyjp murhîj, vezi § 31 (Zelechowski, ibid.). Vezi çi mürga. murhij, murhÿj, vezi murgâtyj. mujija, vezi mosija.
    mutatôr'a termen pâstoresc	în graiurile transcarpatice (Dzen-
dzelivs'kyj, Vivcars'ka leksyka, 109). Etimol. : < rom. mutâtoâre „stînâ provizorie, alâturea de stîna cea mare, care poate fi mutata dintr-un loc în altul"—în Muntenia de nord si Transilvania (ALRM II, vol. I, h. 104)
<	part, mutât, de la a mutâ < lat. mutare, eu suf. -oâre (Pascti, 50—51). Vezi si mutâty. Despre ô, vezi § 17.
    mutâty, termen pâstoresc „?“—în graiurile transcarpatice. Etimcl. : J. Dzendzelivs'kyj comparà cu rom. a muta (Vivcars'ka leksyka, 109). într-adevâr, în rom. a mutâ < lat. mutare înseamnâ si „a duce oile dintr-o pâsune teminatâ în alta proaspâtà" (DA, ms., s.v. a mutâ, sensul 2°). Vezi çi mutatôr'a.
    mÿc'ka „lînâ de pe mieii tineri“ — în graiurile hutule si transcarpatice (Hrincenko, 429). Etimol.: formatie proprie, eu suf. -k-a, de la rom. mita
<	lat. agnïcius „de miel“ (Candrea—Densusianu, nr. 1142, Scheludko, 139). Derivate : myc'kovÿj, eu suf. adjectival -ov-ÿj ; myc' kovÿna „postav din lînâ de miel", de la tema adjectivalâ myc'kôv-, eu suf. -"¡ma.
     raÿgla „stivâ de lemne“—în graiurile transcarpatice si hutule (Hrincenko, 422). ÉtimT. : < rom. mîglâ ,,id.“ < magh. maglya (Scheludko, 139, liraiec, 43). Dérivât propriu : myglovâty „a s rta lemnele tâiate, asezîndu-le în mîgle" (Hrincenko, ibid.), eu suf. verbal -ovâ-ty. Vezi si myglâs.
    myglâi „muncitor care sorteazâ lemnele tâiate, asezîndu-le în mîgle“ — la hutuli (Hrincenko, 422). Etimol. : < rom. mîglâs < mîglâ, eu suf. -âs, cf. aréndâ — arendâs, plütâ—plutâs etc.
N
    nanâika 1° „nânasâ“ (la botez) — în graiurile transcarpatice (Dzendzelivs'kyj, Atlas Transkarp., h. 50, p.c. 1—26, 28, 31-—61, 69, 76—87, 90, 92—97, 103, 105—107, 111, 112, 127—133, 154, 159, 160, 163—168, 184, 191—193, 196—203). Dérivât eu suf. -ûl'a : nanaskûl'a (ibid., p.c. 68, 73—75, 98—101), cunoscut, ca regionalism, si în ucr. literarâ (Ukr.-russk. slovar', 624, eu un citât din opera lui P.S. Kozlan'ûk). 2° „nânaçâ“ (la nuntâ) —în graiurile nistriene, podoliene, de stepâ, în bazinul inferior al Nistrului (Dejna, 124, Zylko, 110, Dzendzelivs’kyj, Leksyka, 29—31, pet. 27). Etimol.: < rom.