182
EMIL VRABIE
tite sînt, uneori, si in limba romàna, tot împrumuturi : de la slavii de sud, de la unguri, de la turci sau de la alte popoare. Românii au împrumutat de-a lungul timpului un numâr mare de termeni din diverse domenii aie vietii materiale si spirituale si de la ucraineni1. Unii dintre acestia, exact ca si în cazul cuvintelor de origine româneascâ din ucraineanâ, sînt termeni locali {de ex. dîne „pepene verde"—în Maramureç, vezi ALRM, s.n., I, h. 138, cf. ucr. dÿn'a „pepene galben"), altii sînt régionalisme, cunoscute fi în limba literarâ (de ex., bortâ, luhai, harbuz, hulub ç.a.), iar altii, în sfîrsit, sîntpro-priu-zis cuvinte literare (de ex., hors).
     Meritâ semnalat faptul cà în cîteva cazuri termenii pentru una si aceeasi notiune au fost împrumutati reciproc. Astfel, românii din Moldova au primit de la ucraineni cuvîntul borona „grapâ" (vezi ALRM, s.n., I, h. 28), iar ucrai-nenii din Carpatii Nordici au primit de la romàni cuvîntul grâpâ. Acelasi lucru
—	în cazul cuvîntului rom. dial, bàlie „albie“ (Moldova), împrumut din ucraineanâ, si al cuvîntului ucr. dial, vdl’bija ,,id.“, împrumutat din românà.
     Existâ însâ un domeniu în care nu se mai poate vorbi de reciprocitate în ceea ce priveste împrumuturile. E vorba de termenii legati de cresterea vite-lor çi, mai aies, d e pastori t.
     Ca specialisti mai calibeati decît vecinii lor, în evul mediu, românii au transmis populatiilor cu care au venit în contact, inclusiv în Carpatii Nordici çi în zonele învecinate, un numâr important de termini pastoresti, legati în special de oierit, unii fundamentali pentru acest domeniu de bazâ al vietii economice din trecut2.
      Se impune aici o delimitare de ordin metodologie: în ucraineanâ, pe de o parte, exista cuvinte de origine româneascâ reprezentînd termeni pastoresti propriu-zisi (bai, carok, dzermary, ientyc’a, turma, porn’ala etc.), iar pe de alta, termeni transmisi prin pastori, dar care nu se reterà stricto senso la pastoril. Clasificarea acestora din urmà printre termenii „tehnici“ pàstoreçti nu trebuie sâ ridice obiecÇiuni, càci într-o anumità màsurà ei se reterà to^i si la cîte un aspect al vietii si activitâ^ii pâstorilor, sau la cadrul naturai si la conditile social-economice în care acestia trâiesc. Iatà cîteva ilustràri pentru aceastâ notâ metodologica. Cuvîntul románese afin este, din punctul de vedere al unei clasificari tematici' abstracte, un termen apar^inînd, prin excelent.a si în mod exclusiv, de regniti vegetal, si anume, de arbusti, càci în dicÇionare el e définit astfel: „Arbust cu fiori albe-verzui sau rosiatece, care create prin pàdurile muntoase", Vaccinium myrtitlus (DLRLC, I, p. 35—36). Este greu însâ, daeà nu chiar imposibil, de cxplicat satisfàcàtor pre-zenÇa acestui cuvînt de origine româneascâ la slavii din Carpazi Nordici, în graiuri situate la distante apreciabile de Romania, altfel decìt prin pastoni. Se çtie cà acest arbust face fructe comestibile foarte plàcute la gust, afine. Cuín ìn deplasàrile lor cu turmele, pàstorii nu aveau posibilitatea sà-si procure, pentru hrana proprie, verdeiun si fructe proaspete, ei culegeau si mìncau ceea ce le ofera vegetala din zonele ìn care îçi pàsteau oile: afine, mâcris etc. O dovadà în plus cà ucr. afyny a fost transmis prin pàstori o constituie si faptul cà la ucrainenii din Carpazi Nordici afyna este si numele unei oi de o anumità culoare, desigur, de culoare afinie. Tinìnd seamà de aceasta, devine dar de ce ìncadrarea tematicà a termenului ucr. afyna numai printre cuvintele referitoare la regnili vegetai ar denatura o incontestabilà realitate istoricà, în favoarea unei clasificâri formai exacte, dar atemporale si metafizice, adicà, de fapt, inexacte.
     1	V. V a s c e n c o, Bocmo^Hoc.iaeHHCKue jauMcmaoeamm e pyMbii/CKOM nìbixe (Autorefe-rat), Leningrad, 1958.
     2	Vezi despre aceasta, de ex., A. de V i n e e n z, Le substrat roumain dans les Carpathes du Nord, în Travaux publiés par le Centre international de dialectologie général de VUniversité catolique de Louvain, fase. TX: Communications et rapports du. Premier Congres- irternational de dialectologie générale (Louvain, du 21 au 25 août 1960), partea II, Louvain, 1965, p. 148.