CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE
32$
dogma trinitàtii $i raportul intre ipostazele treimii, Ioan a tradus „cuvintul era „de la Dumnezeu"... in loc de „... era la Dumnezeu" : «npò<; tòv 0eóv».“
     $i partea in care polemizeazà cu evreii si creticii nevàzuti, este, probabile tot originala. Dialogul si retorismul folosit aci (f. 34—35) nu constituie un criteriu sigur al autenticitàtii, cum crede de ex. D. Ivanova-Mirceva, argu-mentind cà Ioan Exarhul folose^te dialogul, intrebàrile retorice §i in alte omilii1 ca in cea pentru Preobrajenie. Dar noi am dovedit cà toatà partea cu dialogul din omilia pentru Preobrajenie este tradusà dupà omilia lui Efrem Sirul. Doar frazele de la sfir^itul omiliei, piine de elogii si epitete la adresa lui Ioan Evanghelistul, caracterizeazà stilul §i simtirea lui Ioan Exarhul.
    Cele trci istorisiri din partea a delia a omiliei sint traduse dupà Vietile prescurtate ale sfintilor. Le gàsim si in diferite proloage $i sinaxare, in minte la zilele de 8 mai si mai ales la 26 sept., cind se pràznue^te in bisericà ziua lui Ioan Evanghelistul.
    Chiar Ioan Exarhul citeazà pe Clcment Alexandrinul sau „Clim Stro-matul“ ca izvor al primei povestiri, referitoare la vestita ccnvertire a unui tinàr din Efes, care devenise càpetenie de tilhari. Denumirea de Stromatul provine de la opera capitalà Stremata „Covcare“ in ept càrti, a acestui scriitor bizantin, cuncscàtcr adinc si al filezoiiei antice $i pedagog, care a tràit intre 150—2202. In epcca aceasta, Ckmcnt Alexandrinul a prins incà vii in popor unele traditii despre viafa sf. Ican Evanhgelistul. Folcsind acest izvor Iòan Exarhul se dovede^te incà o datà un bun cunoscàtor al literaturii bizantine $i al limbii grece^ti, pe care o folosea liber. Cu ajutorul acestor povestiri el ìntre-ge$te chipul de ginditor abstract cu acela de apostol al lui Ioan Evanghelistul.
    Aci Ioan Exarhul citeazà deci cu probit ate izvorul, spunind cà „lasà pe Clim Stromatul sà ne vorbeascà despre acest mare Ican, cum invàta prin ora^e $i ce milà avea el de mintuirea camenilor : „... da ot sego razuméde kako milostb ize iméase Ioanb o spaseni éelovecesté glagolet Klimb Stromatskyi o semb Iòané velicémb jako ucg skozé grady“ (f. 36 v). Urmeazà istorisirea convertirii unui tinàr din Efes.
    Originalul bizantin precizeazà cà aceasia nu e o peveste, un mit, ci o intimplare adevàratà3. Aceastà istorisire o gàsim la sfirsitul omiliei lui Cle-ment Alexandrinul — sau Strcmatul despre „Care bogat se va mìntui“ Ti$ ó Gco£ó|i£Vcq tìsjbGicq — Qui dives salvetur — cap. XLII4.
    Acum stilul e altul : povestitor, simplu, popular, cu vocative, cu anumite gradatii. Nici stilul nici ccmpozitia nu mai sint ale lui Ioan Exarhul, ci ale lui Clcment Alexandrinul.
    1	D. Ivanova-Mirceva, op. cit., p. 259.
     2	in Clemens Alexandrinus presbyter, qui et Siromatevs vocatur. Migne Patrologiae cursus completus — Seria greaeä, VIII, Paris, 1891, p. 10 u.
    3	Clemens Alexandrinus, Opera... Qui dives salvetur, Oxoniae, 1683, p. 111. Migne— Patrologiae... Series greaca, IX. 1890, col. 647.
    4	Clemens Alexandrinus, op. cit.: Oxoniae, 1683, p. 111 u. Migne I. P. Patrologiae, cursus completus—Seria greaeä IX, Paris, 1890, col. 603—647. S?i istorisirea despre convertirea tinärului. Cap. XLII, col. 647—652.