322
PANDELE OLTEANU
secolului al IX-lea fi inceputul secolului al X-lea. Arhaismul acesta impresio-neazà pe cititor fi atrage pe cercetàtor la identificarea izvoarelor, spre ana-liza limbii fi a stilului.
    Dialogul, vocativele (episkope, cgdo, rabe), propozitiile scurte, para-tactice, unele repetàri, interogàrile, plasticitatea, intàresc caracterul arhaic fi vorbit al limbii. Nu lipsesc comparatale, care vàdesc talentul autorului. Acestea sint luate indeosebi din natura ìnconjuràtoare. Unele comparatii exprimà concret fi hiperbolic ideea de „multime". Ne spune cà la templul Artemei se adunau vara in sobor „oameni din multe parti ca nisìpul màrii“1. La mormintul lui Ioan se stringeau la ziua mortii lui in fiecare an slàvindu-1 popoarele dimprejur „ca si stelele cerului,,2. in ìncheiere, spune cà Ioan a fost ,,om ceresc fi ìnger pàmintesc“. „Atit Ioan cit fi invàtàtura lui sint unice in lume cum e o singurà primàvarà intre anotimpitri", ,,cum e un singur soare intre stele“, “cum e un singur cer, care sustine toate“ 3.
    Simplitatea e izbitoare cind parairazeazà unele texte evanghelice, apli-cindu-le la Ioan fi la invàtàtura lui, care viazà peste timpuri. Glasul lui, ìnvà-tàtura lui, nu au putut fi ìnàbufite, defi au incercat multi. „A suflat vìntili fi s-au ridicat valurile asupra lumii... intr-adevàr, iatà cà nu s-a dàrimat—• fiindcà era zidità de fiu pe piatrà, in intàrituri“ 4.
    Ioan Exarhul este prezent fi personal prin limbo, in toatà omilia. in ceea ce privefte compozitia si stilul este mai originai numai in prima parte, unde dominà stilul filozofico-teologic despre invàtàtura fi gindirea abstractà a lui Ioan Evanghelistul. Aci autorul reia o serie de idei fi de formule stilistice din prima omilie din Hexaimeron, in care trateazà creearea lumii. Deci fi aceastà parte din omilie e a lui Exarhul. Tema creatiei lumii era fcarte adecvatà pentru interpretarea ìnceputului Evangheliei lui Ican : „La inceput era cuvìntul si cuvìntul era de la Dumnezeu : ,,Vb nacglo bé slovo i slovo bé ot Boga...“ (Ms. f. 32r). Cìnd e vorba de vefnicie fi de divinitate, Ioan Exarhul folosefte imperfectul pentru a indica permanenza, nesfìrfitul, dar si actiuni ce\a mai putin precise decìt actiunile exprimate prin aorist, care sint mai cenerete, mai precise fi finite. De aceea pentru actiunile cu efect ccncret, pàmìntefti, Ioan Exarhul folosefte aoristul fi verbe perfective : bystb, cbtiori... „a fost, a creat...“ 5. Acest procedeu nu e ìnsà consecvent, cum s-a afirmat. Unele situatii sint preluate din greacà, unde in fraza de mai sus avem tot imperfectul : rjv ó Xóyoq, kqì ó X.óyog fjv rcpòq tòv 0eóv ...“. Pentru a apàra mai bine
     1	.,Vso ta okrijgnaa ct'd[, i drib e i tvorechp letomb edino<j i sbbort bSse vt> 11» dent ot mnogi> strain, ielovSkb jako i pesbkb morskyi“ Sbornikul lui Gherman, f. 39r.
     2	„... i drbipti. emu denb dzelo slavnS i sbv-bkupeijtb s? oknjgnii narodi, jako i zvezdy nebesnyp..." Sb. Gherman, f. 40 v.
     3	„O nebesnyi £elove£e i zemnyi aggele"... jedina bo vesna vrvremenecht jedinoze slbnce vi> zvezdach, jedino bo ncbo obdn>Z9i vso, jedino zc tvoe uct'iiie nadb vbsemi". Sb. Gherman, f. 4ov.
     4	„Koliko m<j£itele okusas<j s? glasb tb razoriti, n<j ne mogp, na vero ti ne pade sebe. Iako sym> bo be sizdanb na kameni vi sodubiemb.■ Sb. Gherman, f. 35 v.
     5	D. I v a n o v a - M i r c c v a, Kliment Ochridski i Ioan Ekzarch, kato zbzdateli na slova, in volumul Kliment Ochridski 916—1966. Ed. Acad, bulgare, Sofia 1966, p. 257—258.