ramas nestudiale si necomparate ihcà tipurile sistemelor fonetice, morfologice çi lexicale ale unei mari pàrti a dialectelor bulgare.
      în lucrarea lui St. Stoikov se acordà, ceea ce este absolut firesc, cea mai mare atente caracteristicilor dialectelor bulgare. în modul cum abordeazà autorul aceste problème se pot observa douà aspecte. Pe de o parte, el arata particularita^ile diverselor graiuri teritoriale, ceea ce formeazà specificul lor, iar pe de alta — se exainineazà diverse fenomene fonetice, morfologice si lexicale în totalitatea §i varietatea lor.
      Dupà cum se §tie, in p ri vinta caracterizàrii graiurilor ràsàritene a existât o discute tn contradictoriu ìntre cunoscu(ii lingvisti bulgari B. Jonev §i L. Miletic. Acesta din urmà a ara ta t 11 particularitàti care, dupa pàrerea sa, sìnt specifico pentru graiurile ràsàritene, pe cînd B. Conev le respinge pe toate. Oprindu-se asupra disputei dintre ei, St. Stoikov se posteazà pe o pozi^ie de mijloc. El precizeazà particularità^ile enumerate de L. Miletiò, aràtìnd aproape integrai ràspìndirea lor teritorialà. In afarà de pceasta, la cele 11 particularitàti el mai adaugà 3: prezen^a in graiurile ràsàritene a unei forme cazuale oblice pentru substantívele masculine care indicà grade de rudenie — end a a roua, Ha dada Kpbcni a ; existenta unui sistem accento-logic mai nou ìn graiurile ràsàritene ; particularitàti de vocabular, de ex., la est — KoniKa, pina, KpaK, uckum, moù fa^à de cuvintele apusene corespunzàtoare — Manna, KOUiyAR, noza, caKOM, oh. Autorul face o nouà impartire a graiurilor ràsàritene, ìn: moesiene, balcani.ce si rupiene. In ultimili timp, reprezentarea noastrà despre graiurile moesiene s-a imbogàtit, caracte-risticile lor sînt cunoscute mai complet §i pe baza unui material mai bogat; deaceea, cred cà e nevoie de dovezi suplimentare la cele spuse de autor la p. 63 — 64; « graiurile din Moesia au ocupat in trecut ìntreaga cìmpie danubianà, de la Marea Neagrà §i pìnà la rìul Iskàr. Astàzi granitele lor sìnt foarte restrinse, eie ìntinzìndu-se pe teritoriul de la Varna çi pìnà la rìul Iantra.
      Ideea de bazà a autorului in analiza diverselor graiuri sau a regiunilor dialectale mai intinse consta in stabilirea unor ti puri dialectale de tranzitie. Aceastà tezà este, de altfel, expre-sia conceptiei autorului cà graiurile nu se deosebesc în mod net unui de altul $i cà ìntre eie ìntotdeauna pot sà existe zone de tranzitie, care le leagà. Acest lucru este ilustrat de graiurile de trecere balcanice (p. 75 — 77), printre care se numàra graiul galatian, care constituie veriga de legàturà dintre graiurile Lovec, Pirdop çi Tetevo, graiul draghijan, care constituie veriga de legàturà dintre graiul de tipul Elena cu cel de tipul Kolarovgrad etc. în felul acesta tabloul diviziunilor dialectale devine mai complet çi mai exact, mai apropiat de realitatea de pe teren. Deosebit de dar apare acest lucru in descrierea graiurilor rupiene. Autorul stabilente cà, in ciuda teritoriului compact ocupat de eie, acestea nu sìnt absolut omogene. El le imparte in est-rupiene (cu subdiviziunile principale — graiuri de tipul Strandza çi graiuri de tip tracie), rodo pie ne (cu graiurile Smolean, Hvoina, Cepa, pavlichian, Zlatograd) çi vest-rupiene (cu reprezentanti principali — graiul din Razlog §i din Gocedel care ìmpreunà se unesc cu graiurile rodopiene prin graiul BabeaSki). Prof. St. Stoikov indicà ìnsà o serie de tràsàturi caracteristice ale graiurilor rupiene in ansamblu, pe baza càrora eie pot fi ìncadrate printre graiurile ràsàritene.
      Pentru Bulgaria de vest $i inai cu seamà de sud-vest este caracteristicà o destul de mare varietate a graiurilor. Acest lucru se datoreçte atìt conditiilor istorice (aici existà, in primul rìnd, o veche populare localà), precum ?i particularitàtilor geografice ale regiunii — exis-tentei unor localitàti izolate, farà legàturi naturale ìntre eie, ceea ce, fàrà ìndoialà, a contribuii la actúala varietate a graiurilor de aici. Eie au totuçi o serie de tràsàturi comune, care le unesc. Çi aici se dovedeçte cà a fost utilà notiunea de grai de tranzitie. De exemplu, intregul grup periferie al graiurilor de sud-vest (Vratza, Botevgrad, lhtiman) poate fi considérât ca un grup de tranzitie ìntre graiurile ràsàritene çi cele de sud-vest nu numai prin pozitia sa geograficà, ci §i printr-o serie de particularitàti lingvistice: mou ì.l.d. oh, iye ì.l.d. ke, articolul -a ì.l.d. -o, desmerita pentru pers. I sg. prezent -a ì.l.d. -m ç.a. ìntemeiatà din punct de vedere stiintific este conceptia autorului asupra graiurilor de tranzitie dintre limba bulgarà si limba sìrbà, care sìnt de douà tipuri: unui de sud-vest çi altul de nord-vest. El considera ìnsà cà « problemele privitoare la raporturile dintre graiurile de tranzitie de la bulgarà spre sìrbà vor fi definitiv rezolvate cìnd se vor alcàtui aliasele lingvistice ale limbilor bulgarà çi sìrbocroatà » (p. 108).
      O deosebità atentie merità si un alt aspect al felului in care autorul trateazà dialectele bulgare. Pozitia principialà de la care pleacà St. Stoikov este cà « dialectele se formeazà ca entitàti lingvistice §i se deosebesc ìntre eie in primul rìnd prin particularitàti fonetice §i lexicale çi cà au ìn genere aceeasi structurà gramaticalà çi acelaçi fond principal de cuvinte » (p. 119). El examineazà mai eu searnà particularitàti distinctive fonetice §i lexicale aie graiurilor de pe cuprinsul teritoriului limbii bulgare. Acest mod de abordare a materralului dialectal este in esenta sa un nou unghi de vedere asupra fenomenelor dialectale, foarte folositor, deoarece dà posibilitatea ca diverse fenomene dialectale sà fie privite in întreaga lor varietate. Autorul
551