Aceastà a fost cauza pentru care, dupà Hasdeu,
             «de la 950 pinà la 1650, in curs de fase secoli, bogomilismul a putut sa exercite
            o	influenza oarecare, mai mare sau mai micà dar totdeauna directà, asupra invecina^ilor romini. Dacà aceasta nu s-a resim^it la noi ìntr-un mod zgomotos, cauza principali este cunoscuta toleranjà a clerului romin carele se prefàcea cà nu vede abaterile cele màrunte, iar in parte fi ignoranza dogmatica a acestui cler, care nu-i permitea a stabili o distinc^iune precisa ìntre eres fi ortodoxie, ìntre « credendum » fi « non credendum ». Popa Grigore din Màhaci, care totufi nu era om prost fi nu era nici eretic, càci n-ar fi copiat cu atita ingrijire un catehism foarte ortodox, propaga tot felul de apocrifuri eretice numai si numai din lipsa unei solide instruc|iuni teologice. Cu atit mai lesne trebuiau sa alunece preo{ii cei de rìnd. In acelasi mod, in cursul sec. XVI s-au tradus rominefte o-multime de scrieri bogomilice. Pe la 1580 un amator de lucruri miraculoase, probabil cleric, s-a apucat a le aduna, a le transcrie fi a le grupa intr-o singurà colec^iune, din care o parte a nimerit apoi in miinile lui popa Grigore. Nici traducàtorii, nici colectorul, nici preotul din Màhaci, nici unul din ei nu-f» inchipuiau desigur cà ràspindesc cu tot dinadinsul printre ai sài afurisitul eres al lui Bogomil ! » *.
    Aceasta pozitie a lui Hasdeu in problema originii apocrifelor bogomilice fi a modului in care au circulat fi au fost traduse la noi se ìntregefte prin obser-vatiile cu privire la bogomilism ca vehicol al unor motive literare folclorice r
             « Bogomilii, scria Hasdeu in apendicele citat, ca §i fra^ii lor albigenzii, ca si valdenzii, ca §i flagelanjii, ca §i celelalte secte eretice din veacul de mijloc, aveau o literaturà poporanà a lor, o literaturà poporanà in toatà puterea cuvìntului: cintece, pove§ti, descintece, cimilituri etc. ; parte zàmislite chiar intre sectari, generalmente oameni din popor lipsiji de orice cultura, parte adoptatà de càtre dinsii de la ortodoc§i, intrucit cele imprumutate se potriveau cu propria lor doctrinà si prin urmare serveau a o intàri mai bine in memoria adepjilor sau a o ràspindi printre gloate » 2.
    Capitolul din a càrui introducere am citat aceste cuvinte se intituleazà Balada « Cucul fi turturica » la romini, la moravi, la provengali, la reto-romani, la persi, la turcomani etc. 3 fi vrea sa demonstreze cà « una din cele mai frumoase balade poporane ale Rominiei a stràbàtut la noi tocmai din Persia,, pe calea bogomilismului » 4.
    Ne-am oprit atit de mult asupra contributiei lui Hasdeu si am citat ati-tea pasaje caracteristice pentru ideile sale, pentru a reaminti cà cele scrise de el cu privire la bogomilism in genere fi la formele influentei sale in nordul Dunàrii nu se limiteazà la ipoteza, dovedità exageratà, cà afa numitele « Cuge-tàri in ora mor^ii » ar fi « unica compozitiune bogomilicà cunoscutà de fabricà
in vreo emanatiune de cea ce pe drept sau pe nedrept era considerai ca erezie. A distinge in literatura poporanà actualà a unei nafiuni elementul eretic direct de cel indirect, ba chiar elementul eretic in genere, este cu atit mai greu cu cit sectele eterodoxe din evul mediu erau poporane in totalitatea lor. Una din tràsàturile comune cele mai caracteristice ale ereziei medievale era tocmai cultul pentru limba cea nemeftefugità a poporului in locul càreia bise-rica intrebuin^a atunci o limbà nein^eleasà, stràinà sau cel pu^in obsolità. in acest mod poporul, fie cit de ortodox, era totdeauna cu mult mai aproape de ereticii din sinul sàu decit de clasa cea cultà si mai ales de cler » (p. 500).
      1	Op. cit., p. 259 — 260.
     2	Ibidem, p. 500.
     3	Ibidem, p. 501—566.
     4	Ibidem, p. 257.
44