inso^it de un plenipotentiar al regelui, sà piece la Buda, la curtea lui Zapolya, unde urnia sà fie de fatà si Gritti, pentru incheierea acordului Regele luà màsuri ca solul otoman sà lie primit cu toate onorurile ; in schiinb, interpretili ce-1 ìnsotea, un armean din Suceava, a fost expulzat, iar in locul lui a fost trimis in intirnpinarea solului tìlmaciul polon de limbi orientale, fi aceasta pentru motivul cà regele nu putea ìngàdui ca funcjia de interpret pe lìngà trimisul ture sà fie indeplinità de un supus al dufmanului sàu din Moldova a. ìntimpinat la Lvov de interpret, solul a ajuns la Cracovia la 17 iunie, iar peste nouà zile s-a Indreptat spre Ungaria, cu o scrisoare de recomandatie din partea regelui càtre voievodul Transilvaniei, pentru a-1 indruma la Buda 3. O datà cu el a sosit in Polonia si solul lui Raref, care, defi n-a fost làsat sà aparà inaintea regelui, a fost totusi ascultat de senatori 4.
     Ca urmare a propunerii sultanului, regele trimise la 28 iunie 1532 un sol la Buda, in persoana lui Lauren^iu Myszkowski, castelan la Biecz, cu depline puteri pentru a duce tratative de pace cu delegatii domnului Moldovei, in pre-zen^a lui Zapolya si Gritti5.
     Inainte de a incepe negocierile, solul avea sà cearà lui Gritti sà sprijine cauza polonà, fàcindu-i fireste, in vederile regelui, un istorie detailat al diferen-dului polono-moldovean 6. Trecind apoi la tratativele propriu-zise, el avea sà declare mai ìntii cà regele se ìndoiefte cà domnul Moldovei va respecta acordul ce s-ar incheia acum, de vreme ce. dupà afirmai ia regilui, Raref a càlcat tratatul anterior (1527). De aceea, nefiind sigur de buna eredità a voievodului, regele pune, ca primà conditie pentru incheierea pàcii, ca Zapolya si Gritti sà garanteze, in numele sultanului, cà pacea nu va fi càlcatà de voievod. A doua conditie: voievodul sà restituie capturile fi sà despàgubeascà pe poloni de daunele pricinuite, deoarece el singur este pricina ràzboiului fi a tuturor relelor. Dacá partea moldo-veanà ar cere, la rindul ei, despàgubiri pentru moldoveni, solul va ràspunde cà nu este just ca ei sà fie despàgubiti pentru daunele suferit.e din vina domnului lor. In ultima instantà insà, dacà solul va socoti cà incheierea acordului are sorti de izbindà, va consimti la un schimb de prizonieri si la despàgubiri reciproce. Solul nu va trata insà asupra restituirli steagurilor si tunurilor, captúrate de la moldoveni, acestea ràminìnd ca trofee de ràzboi in Polonia. A treia conditie: voievodul sà renunte pentru totdeauna la Pocu^ia. Iar dacà s-ar face vreo mentiune, lie din partea delegatilor moldoveni, fie din cea a lui Zapolya, cum cà in tratatul moldo-polon din 1510 ambele pàrti au làsat litigiul asupra Pocu^iei la hotàrirea regelui Ungariei, ca supraarbitru, litigiu care a ràrnas nesolu^ionat pinà acum, solul va ràspunde cà aceasta s-a putut intimpla atunci, dar acum nu poate fi vorba de afa ceva, càci fi Bogdan la timpul sàu, fi urmafii sài, recu-noscind cà Pocutia nu le apartine, au cedat-o regelui; dovadà: in múltele tratate, innoite, dintre domnii moldoveni fi rege, nu se pomenefte nimic de aceastà provincie. Deci solul va propune sà se depunà un nou juràmint pe tratatul
     1	A.T., XIV, p. 386-387.
     2	A.T., XIV, p. 329-330.
      3	Bogdan-IIurmuzaki, Supl. II —1, p. 56. A.T., XIV', p. 465 ar. 293.
     4	A.T., XIV, p. 387 nota.
5	A.T., XIV, p. 470—472. Plenipotenta data de rege, la Bogdan-Hurmuzaki, Supl.
II	—1, p. 55 — 56 fi in A.T., XIV, p. 473 — 474; fi ora(iunea solului càtre Zapolya, in care era rugat sa sprijine interesele Polonici in spiritul tratatului polono-maghiar din 1507, care làsa diferendele moldo-polone la arbitrajul regelui Ungarici, la Bogdan-1Iurmuzaki, Supl. II —1, p. 54 — 55 fi A.T., XIV, p. 480 — 483.
     6	A.T., XIV, p. 474-477.
327