$i marele cneaz al Moscovei contra ei >, a ràmas neutra, avind incheiatà cu Moldova o pace perpetua 2.
    Polonii n-au putut exploata victoria, in sensul de a pune pe Rare? in imposibilítate de a mai lupta $i de a-1 sili sà fncheie pacea liindcà o asemenea inceicare i-ar li expus la un conflict cu turcii, al càror vasai era acum domnul Moldovei. Pàstrarea pàcii cu Turcia era insà in acel timp unul din principalele postulate politice ale partidei nazionale, care se grupa in jurul reginei Bona, in timp ce partida filohabsburgicà, in frante cu Jan Tarnowski, tindea sà reducá rolul Poloniei la o diversiune in favoarea monarhiei habsbur-gice, amenin^ate de turci. Tarnowski, pe lingà un iscusit om de arme, era in acela$i timp $i unul dintre principalii latifundiari cu intinse domenii in regi-unile de sud-est ale regatului, ruinate din punct de vedere economie de nein-cetatele incursiuni tàtàrejti. Lovitura datà Turciei ar fi pus capàt acestor incursiuni, favorizind expansiunea economica a magna^ilor din Rusia Ro^ie spre Ràsàrit. Asigurarea frontierelor sud-estice cu cetàti, apàrarea lor cu trupe mercenare regúlate — aceasta, in in^elesul latifundiarilor poloni, constituía inainte de toate apàrarea propriilor lor proprietàti 3.
    Acum insà intreaga aten^ie a ambelor partide, dar mai ales a cercurilor guvernante, in frante cu cancelarul Kizysztof. Szydlowiecki §i cu vicecancelarul P. Tomicki, conducàtorii propriu-zi^i ai politicii interne §i externe a statului polon4, era indreptatà asupra conflictului cu domnul Moldovei, care, dupà stirile primite la Cracovia, incepea sà-ji refacà oastea pentru a-$i recueeri tunurile pierdute la Obertyn. De aceea regele cera, la 7 septembrie, palatinilor $i staro-jtilor din voievodatul Rusiei sà se alàture cu cit mai mu){i ostaci la armata lui Tarnowski pentru apàrarea hotarului. In acelasi timp, la cererea hatmanului de a-i trimite in ajutor pe curtenii sài $i mai multi mercenari pentru apàrarea polonilor ràni|i de un eventual atae al lui Rares, regele-i trimise un numàr de pedestri $i aproape toatà curtea sa 5.
    ìntr-adevàr, Rare? cera lui Tarnowski, indatà dupà infringere, sà-i redea tunurile $i prizonierii, promitindu-i cà cedeazà, in schimbul lor, Pocutia $i amenin^ind, in caz de refuz, cu recuperarea ei prin arme si cu pustiirea intre-gului voievodat al Rusiei. Aceastà atitudine dovedeste cà, spre deosebire de poloni, el nu socotea infringerea de la Obertyn un dezastru menit a
     1	Iorga-Hurmuzaki, XI, p. 17; A.T., XIII, p. 76.
      2	A.T., XV, p. 113 — 115. Écoul victoriei s-a iritins imediat asupra Poloniei (Bogdan-IIur-muzaki, Sup!. II — 1, p. 43—44 ; Iorga — Hurmuzaki, XI, p. 23—24, 29 ; A.T., XIII, p. 254—255, 259, 262 — 263, 276 — 278, 282-283), Lituaniei (A.T., XIII, p. 279), Prusiei Ducale, vasala Poloniei (Iorga, Studii si doc., XXIII, p. 15, 17 — 20), precum §i asupra intregii Europe. Regele Poloniei a adus-o la cuno^tin|a papei (Densufianu-Hurmuzaki, I—1, p. 80 fi 1 — 4, p. 11—12 ; A.T., XIII, p. 295 — 296), impàratului (Iorga-Hurmuzaki, XI, p. 28,rezu-mat; A.T., XIII, p. 290—291, integrai), locfiitorului acestuia, regelui Ferdinand I (A.T., XIII, p. 289—290) fi a ìnsàrcinat pe episcopul Jan Dantiszek, ambasadorul sàu la curtea impàratului, la Bruxelles, sà o facà cunoscutà intregului Apus (Iorga-Hurmuzaki, XI, p. 26 — 28; A.T., XIII, p. 294 — 295, 317). Pìnà si Erasm din Rotterdam a felicitai pe poloni pentru victorie (A.T., XIV, p. 106 — 107).
     3	W t. Dworzaczek, Polityka turecka lietmana Tarnowskiego (Politica fafà de turci a hatmanului Tarnowski), in « Sprawozdania Poznanskiego Towarzystwa Przvjaciól Nauk », 1949, p. 70-72.
     4	W 1. P o c i e c li a, Królowa Bona (1494—1557). Czasy i ludzie Odrodzenia (Regina Bona) 1497 — 1557). Tiinpuri si oameni ai Benasterii), li, Poznaii, 1949, p. 149.
    5	A.T., XIII, p. 305-306, 311-312.
322