In legatura cu solutionarea istoricà a acestui proces, s-a pus deseori fi problema dacá primele triburi (neainuri) au làsat sau nu particularitàti in denumirile toponiinice. Pe baza unei analize sumare, autorul constata cà ìneercàrile de pina acuin n-au fost incununate de succes fi deci problema ramine incà deschisà. Cu tóate acestea, exista destule elemente care ìndreptàjesc pe autor si incerce a smulge toponimiei cite va niàrt urii in legatura cu vechiul proces de populare a {àrii fi cu delimitarea primitiva a triburilor. Pentru aceasta, el pornefte de la analiza sistematica a toponimicelor in ansamblul lor, farà a se lisa atras de exemplele izolate, oricit ar fi ele de interesante.
      De pildà, Smilauer stabilefte cà procesul populàrii Cehiei apare in lumina toponimiei ca un fenomen de lungà durala, care poate fi urmàrit neintrerupt din sec. al X-lca pinà la 1848. Ac^iunea de desfàfurare nu se produce paralel, ci in cinci faze pinà la juinàtatea sec. al XII-lea. Dupà aceastà datà, procesul de populare capàtà o neobifnuità intensitate, ocupind zone defiliate fi {inuturi noi, nelocuite. Ritmul sporit al populàrii din a doua jumàtate a sec. al XII-lea stà in strinsà Iegàturà cu domnia lui Vladislav II (1140—1173), fondator a mai multe mànàstiri, dar fi cu proeminenta personalitate a episcopului Daniel I (1148 —1167). In generai, se poate spune cà biserica a jucat un mare rol in ac(iunea de populare din acel timp.
      O altà constatare instructivà a autorului privefte directa fi càile urmate de procesul populàrii. Astfel, Smilauer stabilefte cà : a) ingenerai, afezàrile se desfàfoarà pe cursurile apelor;
b)	eie se concentreazà de-a lungul càilor de comunicale ; c) de obicei, locurile cele mai càutate erau situate la poalele povìrnifurilor ; d) in perioada cea mai veche, o populare densà era afezatà inlàuntrul unei zone care pornea de la località tea Slany spre sud-est, in direc(ia Pragài; e) in unele cazuri, se poate identifica fi locul de baftinà al noilor venifi ; f) popularea diferitelor ^inuturi ca fi pàtrunderea in zonele pàduroase s-a fàcut de popularía bàftinafà, defi foarte de timpuriu apar fi nem^i sau oameni purtind nume germane (chiar in dinastia Premyslizilor apar, incà din sec. al XI-lea, nume ca: Oto, Kunrat, Li poli f.a.j.
      In sec. al XV-lea, ac^iunea de populare nu mai intilnefte aceleafi condijii lavorabile ca mai inainte fi stagneazà.
      Ràzboaiele husite, ca fi luptele civile din vremea lui Gheorghe de Podèbrad, la care se mai adaogà eriza economicà, imputinarea popula(iei, incetarea ac|iunii de populare intre-prinsà de mànàstiri f.a. au avut o influenfà negativà asupra acestui important fenomen social. Secolul al XVI-lea inregistreazà din non un reviriment in ac(iunea de desfàfurare a populàrii, care va fi din nou intreruptà de evenimentele ràzboiului de 30 ani, urmlnd a fi reluatà din nou fi cu mai multa intensitate in a doua jumàtate a sec. al XVIII-lea.
      Studiul de fa(à cauta sà dea ràspuns fi la cealaltà intrebare formulata mai sus fi anume: dacà deosebirile tribale au làsat urme in toponimie. In urma unei analize a numelor topica autorul constata cà se intìlnesc totufi urme neinsemnate, de pildà: nume in -iz pe teritoriul locuit de tribuí cehilor si onomastice in -im de la zlifani fi in -or de la lucani. Autorul explicà putinàtatea acestor elemente prin aceea cà toponimioele care ni s-au pàstrat provin din denumirile afezàrilor stabile, de duratà, iar nu din cele vremelnice, din perioada mai veche, cind oamenii se mutau dintr-un loc in altul.
      Tot atit de interesante sint fi consta tarile autorului asupra sistemului toponimie, mai ales pentru timpurile mai noi, de dupa 1654. Se aratà, de pildà, procedeele folosite pentru denumirea satelor. De pildà: a. se imprumuta numele unei afezàri mai vechi ìnso^it de obicei de un atribut: Nou, de Sus, Mare etc., sau in formà diminutivalà ; b. se imprumuta numele unei clàcflri mai vechi, bisericà, han, castel etc. ; c. se imprumuta numele unei configuraJii geografice: munte, vale, pàdure, apà etc. ; d. satul era denumit dupà numele unei persoane, de obicei un dregàtor sau un feudal; e. in sfirfit, denumirea satului putea sà aibà un sens etic sau social.
     In legatura cu numele de persoane compuse, din care s-au format deseori nume topice, autorul subliniazà un fenomen surprinzàtor. Pe cel mai vechi teritoriu, astfel de nume (printre áltele nume de castale: Boleslav, Vraclav, Vlastislav) au supravie^uit pu^in. in schimb, se intìlnesc freevent in regiunile popúlate mai tirziu. Fenomenul are o cauzà socialà. Multa vreme, folosirea unor astfel de nume compuse a constituit un privilegiu al claselor conducà-toare, pentru a denumi castelele, nu fi satele. Abia mult mai tirziu, numele compuse au pàtruns fi in sinul micii nobilimi, fi numai dupà aceea se intilnesc fi in denumirea satelor.
      La rindul lor, numele hipocoristice au constituit un material foarte sensibil, in ceea ce privefte expresivitatea lor. Eie s-au invechit repede fi au fost inlocuite cu áltele. Mai intii, au iefit din uz numele ale càror sufixe cuprindeau una din consoanele: s, r, d, l. Dintre toponi-micele provenite din apelative sint importante cele terminate in -im fi -om, insà neclare din punct de vedere etimologie. Nu lipsità de Ínteres este prezen{a numelor de botez straine care apar pe podiful ceho-morav. Unele dintre eie sint caracteristice pentru anumite neamuri fi formeazà izoglose transversale: Jiri, Pavel, Bedrich, Ondfej, in timp ce prezenfa numelui Demetrius marcheazà desigur granila de apus a numelor din sfera bisericii ortodoxe.
567