inspirat-o, spre a conchide: « Dramaturgul popular a preluat subiectul istorie afa •cum a tràit in traditia poporului fi a ftiut sà-1 prelucreze foarte bine in spiri-lui epocii sale, intr-o piesä de p&pufi cu haiduci. Pästrind personajele istorice
—	pe Moria si Clofca, el a apropiat subiectul istorie de epoca atunci cind conducätorii räscoalei s-au schiinbat in mina sa in haiduci » L
    Editia din 1952 a lui Jaroslav BartoS utilizeazä in genere materialele ante-rioare. Ea da in plus informatia pretioasà cä la pu^ina vreme dupa executarea capilor räscoalei, fi anume la 17 aprilie 1785, s-a jucat pe o scena cehà pantomima cu dansuri intitúlala Moria a Gloska aneb Lidové povstàni v Sedmiìiradech {Horia fi Clofca sau Ráscoala populara din Transilvania) 2. Dupä pärerea lui J. Bartos, actul II din varianta Maizner nu este in fond decit o prelucrare a pantomimei 3.
    Ultima expunere de ansamblu asupra piesei « Horia a Gloska, aneb Zapálení Hermanätadtu », se datorefte lui Jan Malik. In cursul universitär litografìat Materiale pentru istoria artei päpufärefti cehe II4 ìntoemit in colaborare cu Dr. Jar. Bartos, Dr. Jan Malik se ocupä de Tematica romtneascà in píesele tradizionale de päpufi cehe (p. 23 — 43). Cea mai mare parte a capitolului se ocupä de piesa noasträ, sintetizìnd materialele anterioare, expunind amänuntit cuprinsul piesei fi enuntind valoroasa idee cä vitalitatea ei in teatrul de päpufi ceh se datorefte aluziilor social-revolutionäre. In ceea ce priveste izvoarele piesei, el considerä cä « sintem fi vom ràmìne probabil redufi doar la prezuman » 5.
    Materialul ceh, apärut pinä atunci (cu exceptia studiului lui Vàclav Cejchan pe care nu 1-a cunoscut) a fost utilizai in 1929 de Petru Caraman in studiul Motive rominefti in literatura semipopulará cehà. Teatrul de marionete Horia fi Clofca6, studiu prilejuit de apari^ia edipei lui Vesely si a jubileului lui Matéj Kopecky’. Dupä o scurtä expunere cu privire la teatrul de päpufi ceh fi la biografia lui Kopecky, studiul rezumä amänuntit piesa din varianta publicatä de Vesely, explicìnd (dupä A. Kraus) influenza epocii in prelucrarea materialului istorie fi arätind motívele care-1 l’ac sä considere cä forma tipäritä in 1862 este mult mai nouä. P. Caraman crede cä, iniziai, Horia fi Clofca au fost pre-zentati ca revolucionan fi numai treptat au devenit haiduci, observare in generai valabilä. In centrul studiului lui P. Caraman stä insä incercarea de a demonstra cä la baza piesei cehe a stat o versiune germanä fi de a preciza cäile posibile prin care aceastä variantä germanä a putut pätrunde in Cehia. Ceea ce la A. Kraus era o simplä ipotezä, prezentatä cu toatä rezerva, la P. Caraman se
      1	Dr. V. C e j c h a n, ari. eit., p. 137.
      2	J. B a r t o §, op. cit., p. 307.
     3	Aparijia pantomimei in Cehia nu este un fenomen izolat. Dupä cum reiese din lu-orärile lui K. K. Klei n) Literaurgeschichte des Deutschtums Ausland, Bibliografisches Institut, Leipzig, 1939, 112) fi din Jolán Kádár (Geschichte des deutschen Theaters in Ungarn, München, 1933, p. 70) fi la teatrele germane din Soprony fi Budapesta s-a jucat in 1785 §i 1786 balete despre Horia si Cloaca, färä a fi insä favorabile räscoalei fi capilor ei. Aceste date ne-au fost comunicate intr-o scrisoare de Prof. Dr. B. Capesius, care adaugä urmätoarele : « Indicaci despre tratarea acestui subiect in literatura säteascä din secolul al 19-lea n-am gäsit fi nici nu cred sä se gäseaseä. Sint insä de pärere cä influenza pieselor jucate la Pesta fi la Soprony asupra unei opere literare din Cehia este mult mai probabilä decit cea a unei opere sätefti, chiar daeä ea ar fi existat. Dar, de altfel, nu era neapärat necesarä o influenza literarä — ftirile din ziarele contemporane au fost desigur suficiente pentru a inspira pe autorii unor piese de päpufi. » (Mulfumim fi pe aceastä cale prof. dr. B. Capesius, pentru amabilitatea cu care a räspuns solicitärilor noastre).
4	Dr. J. B a r t o ä, Dr. J. Malik, Materiàty k dèjinàm es. loutkáfslvi. II, Praha, 1957.
      6	Ibidem, p. 37.
      6	In « Arhiva », Iasi, Ianuarie, 36, 1929 p. 6—17 fi 103—114.
77