ciente pentru respingerea unei eventuale invazii, iar bunul plac al unor poloni, care s-au angajat cu de la sine putere 111 armata habsburgicà, a inráutá^it situala, regele ceru sfatiti episcopilor cum sa proeedeze '. Acestia-i ràspunserà sa mentina in servicia imitatile de mercenari, care slnjean in Rusia, sa ordone insà acestora sà evite orice diferende cu moldovenii, pentru a nu da ocazie de ràzboi, fi sà convoace de urgentà seimul pentru a se discuta asupra situatici 2. Hotàritor fu insà sfatul episcopului Tomicki, ea ràspuns la serisoarea regelui, prin care-1 informase, pe baza ftirilor primite de la voievodul Transil-vaniei, cà Raref este acela care uneltea impotriva Poloniei, lansind zvonuri cà polonii luptà in armata habsburgicà de partea lui Ferdinand, l’apt ce a infuriai pe sultán: regele sà trimità, potrivit, propunerii aceluiasi voievod al Transilva-niei, un sol la sultán, via Buda, care sà incheie cu el o pace pe o duratà de mai multi ani si sà-i eearà sà pedepseascà pe Rares pentru impràstiere de stiri « false » 3.
    Solía lui Petru Opaliñski la Poarta. Fu trimis, la 7 ootombrie 1532, un sol la Constantinopol, in persoana lui Petru Opaliñski, castelan de Lqd fi maestru al curtii tinàrului Sigismund August. Acesta avea sà treacà mai intii pe la Zapolya, eàruia avea sà-i aducà la cunoftintà scopul misiunii sale la Poartà, adicà de a cere sultanului sà infrineze « pe acest 0111 blestemat », adicà pe dufmanul Poloniei din Moldova, ca sà nu mai hàrtuiascà pe poloni cu ràzboiul si cu dufmània sa, càci regele se teme ca nu cumva, « prin perversitatea si acuza-tiile sale calomnioase », domnul moldovean sà strice prietenia dintre poloni fi turci, recent reinnoità. Solul urma sà roage, in sfirfit, pe Zapolya sà sprijine pe poloni in cazul reinceperii ràzboiului cu Moldova 4.
    Ajuns la Constantinopol, solul avea sà declare sultanului cà regele dorefte sà incheie cu el o pace perpetua, urmind sà analizeze cu pafalele bazele noului tratat.. In detaliu, solul avea sà eearà, in primul rind, incheierea unei pàci pe lungà duratà, pinà la sfirsitul vie^ii regelui Poloniei fi a liului sàu, precum fi pinà la sfirfitul vietii lui Solimán fi a fiului sàu, iar dacà aceasta nu va fi posibil, atunci pe o duratà cit mai ìndelungatà, adicà pe 50, 40, 30 etc. de ani. In al doilea rind, va prezenta mersul conflictului fi al tratativelor diplomatiee dintre rege fi domnul Moldovei fi va releva pozitia loialà a Poloniei fa}à de Poartà in aceastà ehestiune. In aceastà privin^à, solul avea sà declare cà regele este reeunoscàtor sultanului pentru faptul cà n-a dat ajutor lui Raref impotriva lui si cà i-a poruncit sà 1111 se poarte dufmànos fatà de poloni, sà restituie Pocutia si sà repare daunele prieinuite. Dacà pafalele ar li adus in discutie problema Moldovei sau dacà, in urma reclama^iilor lui Raref, i-ar fi cerut o explicare a incursiunilor poloneze in Moldova, mai ales dapà recuperarea Pocu^iei, solul avea sà le justilìce ca represalii efectúate pentru siguran^a hota-relor Poloniei, fàcind din nou un ampiu istorie al diferendului polono-moldo-vean, in spiritul directivelor primite, scotind mereu in relief grija perma-nentà a regelui de a nu afecta prietenia cu turcii. In caz cà pafalele ar invinui pe rege de trimitere de trupe sà lupte de partea Habsburgilor, impotriva sultanului, solul va spulbera aceste zvonuri, deelarind cà aceste
     1	A.T., XIV, p.	604-605.
     2	A.T., XIV, p.	609-610.
     3	A.T., XIV, p.	626-628.
     4	A.T., XIV, p. 687-688.
329