îii povestirea lui Bonfîni1 sînt doua episoade asemânâtoare eu povestirea rusâ si cea germana: pedepsirea trimisilor (la Bonfini — turei) eare nu çi-au seos fesurile çi arderea sâraeilor invita^i la ospât. Aiei se vorbeçte, deasemenea, çi despre ospâ^ul lui Dracula printre tepi, dar nimie despre execu^ia celui care se scîrbise. Ca çi în povestirea rusâ, aiei se vorbeçte despre cruzimea si dreptatea lui Dracula çi despre faptul câ asprimea lui asigura securitatea câlâtorilor în întreaga }arâ ; dar ilustrarea concretâ, prezentà în povestirea rusâ—episodul eu pocalui de aur de la izvor, pe care nimeni nu a îndrâznit sà-1 fure — la Bonfini nu existâ. La Bonfini, coincide eu povestirea rusâ episodul cu negustorul care, din ordinul lui Dracula, çi-a lâsat, aurul pe ulitâ, noaptea (în povestirea rusâ aurul a fost furat, dar Dracula i-a întors negustorului pierderea, punîndu-i la îneereare cinstea ; la Bonfiri aurul a ràmas neatins). Acest episod nu existâ niei în manuscrisul german, nici în poemul lui Beheim, nici în brosurile tipàrite în secolul al XV-lea. Numai în brosura editatâ în 1500 la Strassbourg, în completarea la textul obisnuit, este adâugatâ povestirea în care se aratâ cum Dracula îi silea pe negustori sâ-çi lase prâvâliile deschise, noaptea, çi, în tainà, lúa banii din únele prâvâlii çi-i punea în áltele ; pe acei negustori care nu recunoçteau câ au gâsit la ei bani în plus îi trâgea în teapâ 2.
     Se pot oare explica scrierile despre Dracula prin aceea câ una din cele trei tipuri principale de povestiri (cel german, povestirea rusâ çi povestirea lui Bonfini) a fost izvor pentru celelalte douâ? O astfel de presupunere ni se pare imposibilá. Cea mai veche dintre povestirile despre Dracula din secolul al XV-lea este povestirea germanâ, pàstratâ în manuscris. Ea e compusá la ínceputul dece-niului al 7-lea al secolului al XV-lea, mai précis în 14623. Totuçi, aceastâ povestire nu putea sâ constituie izvorul povestirii ruse çi a lui Bonfini, pentru câ în ea lipsese cîteva motive, comune pentru ultímele douâ: tema cruzimii si dreptâtii lui Dracula, episodul eu negustorul care çi-a lâsat banii pe ulitâ (nu este în ea nici episodul — comun povestirii ruse, broçurilor nem^eçti, si lui Beheim — al încercârii câlugârilor). Tema cruzimii si dreptâtii, episodul eu negustorul lipsese çi din poemull ui Beheim, si din broçurile tipàrite. în afarâ de aceasta, broçurile nu au apârut înaintea de povestirea rusâ (dupâ presupunerea, foarte verosimilâ, a lui Striedter, cele mai vechi dintre ele dateazâ de la sfîrçitul deceniului al 9-lea al secolului al XV-lea4 ) si nu au putut sâ fie pentru ea un izvor. Episodul eu
      1	Anlonii Bont'inii, Herum Ungaricorum decades tres . . ., ßasileae, 1543, p. 533; Antonii Bonfinii, Historia Pannonica, sive Hungaricarum Herum decades IV . . ., Coloniae Agrippinae, 1690, p. 385.
     2	Textul edijiei din Strassbourg din 1500 este reprodus in articolul: C. K a rad ja, 1 ncunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Tepes, in « Inchinare lui N. Iorga », Cluj, 1931, p. 202-206.
     3	ln textul manuscris nu gäsim date despre luarea in captivitate a lui Dracula, in noiembrie 1462, si e compus, se vede, inainte de aceastä datä. (Despre evenimentele dela inceputul anului 1462 se vorbeste). Textul povestirii manuscrise, a fost reprodus in cronica lui T. Ebendorfer si in « Comentariile » Papei Pius al II-lea, compuse nu mai tirziu de 1464 (Thomas Ebendorfer, Chronica regum Romanorum, in « Mittheilungen des Instituts für Oesterreichische Geschichtsforschung», III, E.B. Innsbruck, 1890—1894, s. 202 — 204; Pii secundi pontificis maximis commentarii rerum memorabilium . . ., Francoforti, 1614, p. 296—297). Cf. J. Striedter, op. eil., p. 406.
     4	J. Striedter, op. cit., p. 404. P. P. Panaitescu redä inexact pärerea lui Striedter, cind ii atribuie acestuia ideea cä izvorul povestirilor germane despre Dracula a fost textul scris «in dialect saxon » (« Bevue roumaine d’histoire », vol. II, 1963, nr. 1, p. 255). Textul ajuns pinä la noi in manuscris nu a fost scris in limba saqilor Iransilväneni, ci in dialectul german, apropiat de germana de sus (I. Bogdan, op. cit., p. 89); primele edifii ale
9