proees de sintezà, au intrat si produsele culturilor bizantina, bulgara si sirbà, insusite intr-un timp scurt si devenite, la nordul Dunàrii, un sol fértil in care au ìnflorit creatiile geniului propriu. Modul cum a lost valorificat in cuprinsul culturii rominefti fondul cultural sud-dunàrean ramine a fi determinai in amanuntime de istoriografia noastrà literarà.
    N. CartojaD, care a scris cea mai completa sintezà asupra càrtilor populare rominefti, a incercat sà explice pàtrunderea originalelor lor sud-slave prin exodul càrturarilor sud-slavi, clerici fi laici, provocai de cucerirea turceascà a Peninsulei Balcanice1. Cartojan nu observà ìnsà faptul ca inonahii n-au fost ràspinditori de apocrife decìt in mod excepcional, iar clerul inalt a fost de-a dreptul ostil acestei indeletniciri. Cartojan n-a distins cele douà culluri existente in cadrul culturii din perioada orinduirii feudale si de aceea a atribuit in egalà màsurà propagarea apocrifelor fi a celorlalte càrti populare cind monahilor, cind preo^ilor de latarà. Or, este evident cà intre ceea ce vehiculau unii fi ceilalji existà o deosebire esentialà, cum se va vedea mai departe.
    Contestìnd rolul bogomilismului in difuzarea apocrifelor fi nereufind sà identifice in mod plauzibil o altà cale de ràspìndire a apocrifelor slave in nordul Dunàrii, Cartojan, care a stabilii totufi pentru multe din eie originalul slav incontestabil, n-a putut ràspunde la problema : cum au venit in nordul Dunàrii fi ce factori au contribuii la circulatia, mai apoi la traducerea fi ràspindirea apocrifelor in cuprinsul culturii romine. La aceste douà intrebàri ne propunein sà ràspundem, afezind problema in cadrul ceva mai larg schitat in studiul de fatà.
    Mai intii citeva constatàri de fapte.
    In 1929 N. Cartojan, in Càrtile populare in literatura romineascà, nega rolul bogomilismului in configurala culturii rominefti. Totufi, chiar cercetàrile sale 1-au obligat, citiva ani mai tirziu, sà recunoascà, bazindu-se incà pe criteriul dogmatic, existenta in circulatia populará romineascà a cel putin trei apocrife — càrti populare, ideologie bogomilice, deoarece principiile religioase ale acestora coincid cu cele combàtute de prezviterul Cozma 2.
    Din cele 10 apocrife bogomilice bulgare prezentate ca atare de Iordan Ivanov, gàsim in circulatia romineascà Zapisul lui Adam (Adam fi Eva), Disputa lui Isus cu diavolul, Lupta lui Satanail fi Dumnezeu; acestora li se adaugà, indirect, o a patra, Lemnul crudi, care derivà din fabulatia Zapisului 3. Aceste patru càrti, dotate cu incontestabile tràsàturi teologic-bogomilice formeazà mai mult de o treiine din grupul celor 13 « càrti populare apocrife» identificate in circulatia romineascà 4 prin manuscrise ce provin din vreinurile anterioare secolului al XVIII-lea.
     Este incontestabil cà acest simplu raport numeric, care reiese din cercetàrile lui N. Cartojan, este gràitor ca punct de piecare in stabilirea raporturilor reale
     1	N. Cartojan, Càrtile populare In literatura romineascà, Bucuresti, 1929, vol. I, p. 6-7.
      2	Istoria literaturii romine vechi, vol. I, 1941, p. 66—67.
     3	Pentru toate vezi N. Cartojan, Cardile populare, vol. I fi II.
     4	Urmàtoarele apocrife au circulât ìn versiune romineascà in sec. XVI — XVII, avìnd la bazà originale sud-slave: 1. Adam si Èva (Zapisul lui Adam), 2. Apocalipsul apostolului Pavel, 3. Câlâtoria Maicii Domnului la iad, 4. Apocalipsul Sf. Ion Bogoslovul, 5. Moartea lui Avram, 6. Legenda Duminicii, 7. Lemnul crudi (aceasta fiind o prelucrare romineascà a unui originai sud-siav), 8. Legenda Sfintului Sisinie, 9. Legenda Sfinlei Vineri, 10. Viafa Sfintului Alexe omul lui Dumnezeu, 11. Lupta intre Mihail si Satanail, 12. Disputa intre Iisus si diavol, 13. Proorocirea Savilei. La eie ne referim ori de cite ori vorbirn de circulatia acestui gen de scrieri in cultura romînà din secolele XVI — XVII.
4	- e. 4Í6
49