glósele de pe textele latine si ebraice. insä elementul 11011 din perioada feudalismului tiin-puriu, (veacul X — inceputul celui de al XIII-lea) este aparifia cronicii, in forma desävirfitä a genului. Cronica lui Cosmas (Chronica Boèmarum) e o märturie remarcabilä fi surprinzä-toare a istoriografiei medievale. (Cosmas a träit intre 1045—1125). Ea reflectä cele douä mari biruinti din aceastä epocä ale bisericii fi feudalismului : lichidarea definitiva a päginismului si consolidarea statului ceh.
      in conditile feudalismului dezvoltat fi la inceputul crizei rela{iilor feudale, (jumätatea secolului al XJV-lea), cultura cehà se amplifica si se imbogáfefte in chip surprinzätor. Limba cehä incepe sa concureze cu latina in toate domeniile. Defi la curtea ultimilo!- Premyslizi se mai recitau versuri din poezia germana de curte, jar textele religioase continuau a fi scrise in latinefte, totufi ceha ifi face loc tot mai mult in producfia literarä a timpului. La inceputul secolului al XIV-lea se prelucreaza versiunea cehà a Alexandriei, solicitata de feudalii laici si cam tot atunci apare prima cronica celia in versuri, afa zisà a lui Dalimil. Ea exprima ìntr-o egalä mäsurä simfämintul de devotiune fa(ä de pämintul natal, ca si adversitatea fa {a de patriciatul german. Pe la sfirsitul secolului al XIII-lea, se intilnesc jocuri dramatice, con-struite in genere pe motive biblice. Nu lipsefte nici farsa cu aluzii sociale, in care « joculatores », glumeji fi guralivi, satirizau cu folticäriile lor, ìntr-o forma simulata fi subtilä, moravurile clerului contemporan. Ne afläm in perioada prehusità, in care contradictiile sociale fi economice sint din cele mai aseutite. Satira, alàturi de poezia vagantà, minuite cu abilitate fi fanterie, biciuie färä teamà abuzurile clericilor fi feudalilor laici. Pe la niijlocul secolului al XV-lea, se alcätuesc citeva glosare latino-celie fi ceva mai tirziu se traduc carile biblice. Ceha pätrunde atit in actele private, cit si in cele emise in cancelaría regala, unde latina avea indiscutabil un caracter solenni. Insä ceha ifi verificä cu succes posibilitadle lexicale fi morfologice in opera cu continut social fi religiosa gentilomului Tomài ze Stitny (1331—1401). Acesta realizeazä deja un sl.il prehusit, remarcabil prin expresivitatea fi bogàfia limbii. De altfel, ceea ce se intimpla acuin cu limba cehà colisi ¡tuie faptul cel mai surprinzätor din istoria culturii cehe. Fenomenul are un caracter de-a dreptul explosiv. In perioada urmàtoare, a mifcärii revolutionäre husite, ceha devine o limbä cultivatä, capabilä sä exprime complicate notiuni teologice fi juridice. Se tinde tot mai mult la inläturarea limbii latine din sfera culturii fi pe mäsurä ce polcurile taborite dau lovituri puternice feudalismului din Europa Centralä, ceha e acceptatä ca limbä diplomatica fi liturgicä, spärgind astfei tiparele conceptiei medievale despre culturä. Aceastä lieafteptatä vitalitate a fost generata, desigur, de iureful forfelor revolutionäre husite.
      Cel care duce mai departe moftenirea lui Tornáá ze átitriy este Jan Hits. Scrierile mare-lui revolutionär ceh se caracterizeazä printr-un Stil nou, corespunzätor unei noi trepte din evolufia culturii cehe. De astá data, hegemonía faptelor de culturä e preluatä din miinile feudalilor de másele populare, spre a fi transinisä apoi oräsenimii in epoca urmätoare, a Rena-fterii fi Umanismului.
     Cel mai de seamä reprezentant al literaturii husite làmine Vavfinec z Bfezové, ale cärui scrieri sint adevärate poeme istorice, inchinate räzboaielor husite. Cintecul despre biruinfa de la Domailice (scris in 1431) e o proslävire a vitejiei taboritilor si in acelasi timp o satirä usturätoare la adresa papei fi cruciatilo!'. Douä träsäturi fundamentale trebuie sä retineni din aceastä epocä: pe de o parte dezvoltarea rapidä a limbii cehe literare, iar pe de alta, laici-zarea fi popularizarea literaturii.
     Caracterul popular al culturii fi literaturii cehe continua sä se manifeste si dupä infringerea mifcärii revolutionäre husite. O datä cu aparifia afa zisei arte negre se inmul-tesc posibilitadle de a ataca fi prin scris cíasele dominante, ln 1468, se tipärefte primul text in limba colia, Iiäzboiul Troian. Epoca se incheie cu opera unuia dintre cei mai mari gindi-tori cebi ai timpului Pelr Cheliicky (1390 — 1460). Ìntr-o lucrare scrisä in 1424, Chelcicky si-a formulat in chip ostentativ dezaprobarea fata de diviziunea arbitrará a societari feudale (D.'spre cele irei stari), cerimi ca fi iobagii sä (ie considerati la acelasi nivel social, ca fi cele-lalte « stari » privilegiate. Defi in unele din tractatele sale se ridica cu toatä vehementa imputriva explontarli feudale, totufi Cheliicky ìndeamna impilati! la pasivitate fi renuntare. Unele din ideile lui Cheliicky au fost preluate de « Uniunea fratilor cehi », care s-a ridicat in a dona j urna tate a secolului al XV-lea impotriva catolicilor si calistinilor.
     in evolutia Umanismului fi Henafterii se oglindesc, intr-o bulla mäsurä, dezvoltarea oräfenimii si lupta ei impotriva feudalilor. Din cauza reconsolidàrii feudalismului in tarile cehe, intre 1436 fi 1620, literatura umanistä fi Renafterea n-au putut sä se ìncorporeze in opere de mare valoare artistica. Ci ti va scriitori de limbä latinà efifi din rìndurile nobilimii rämin indiferenti fi sträini fafä de limba fi interesele poporului. In a doua jumàtate a secolului al XVl-lea, hegemonía valorilor culturale o define incä oräfenimea, din sinul cäreia se ridicä o bunä parte din scriitorii umanisti. Unul din aceftia e fi Viktorin Kornel de Viehrd (1460 — 1520), a cärui opera e sträbätutä de o dragoste fierbinte pentru limba fi poporul ceh.
528