Primind studiul fostului coleg de la Universitatea din Harkov, B. P. Has-deu ìi raspunde printr-o scrisoare din 22 noienibrie 1878, in care ìi semnaleazà articolai sau din « Columna lui Traian », probabil çi ca un corectiv la afirma^ia lui Potebnea ca, « desi atît de important, nimeni n-a atras atentia pìnà acum asupra acestui monument al limbii si literaturii populare ruse, unie in felul sau » In 1907, Ivan Franko în lucrarea sa fundamentalâ Cmyôiï naò yKpaïncbKUMU napodHUMU nicHfìMU, publicatâ în « 3arrncKH HayKOBoro TOBapucTBa ìm. UleB-nemea », t. 75/1907, dezvolta tezele lui Potebnea, arâtînd cà limba cìntecului prezinta caracteristieile graiului ucrainean din Poeutia. In ce priveçte fondu! istorie — problema neatinsà de Potebnea — Franko considera cà el poate fi legat de Moldova, unde în secolul XVI au fost mai multi dormii cu numele de ^tefan, ìntre care primul a fost ijitefan cel Mare. Astfel, independent de Hasdeu, Franko vede obìrsia cìntecului in aceeasi ambiala istorica. Pozijia lui Franko este identica la aceasta data cu a lui Kovalski si Hasdeu çi in privinta locului de unde a fost cules cìntecul — Venezia italiana 2, unde 1-ar fi purtat marea sa popularitate, vâditâ si prin ecourile avute ìn poezia popularà de pe Don. « Oare e cazul — se întreabâ Franko — sa credem ca purtàtorii acestui cìntec si ai unor cîntece aseinànâtoare au fost muzicantii si cìntàretii pribegi sìrbo-eroati? Nu putem spune nimic hotarìt în acest sens, ci numai ca Nicodim a auzit-o in Venetia de la un astfel de cîntâret pribeag pe care a fost îndreptâtit sa-1 considéré de neam sloven, deci sud-slav, considerìnd cìntecul lui drept un exemplu al acestei limbi » 3. S. Toma§evski, recenzìnd studiul lui Franko, aduce un punct de vedere cu totul nou: « Drept e cà Blahoslav (pag. 341) serie dar câ acest cìntec este « od Benà-tek», deci din Venetia, dar, dupa parerea mea, pentru aceasta Venezie nu trebuie de loc sa mergi pìnà la Marea Adriatica. Aceasta denumire este cunoscutâ $i in alte regiuni, autentic slave (la celli, in Moravia, in Poznania si in Ucraina Subcarpatica). Care anume Venetie o avea in vedere Blahoslav e greu de spus; poate ca se gìndea la cea italiana sau la alta. In primul caz aceasta ar fi fost dovada informatiilor insuficiente ale autorului (fiindea nu a cules el însuçi cìntecul, ci 1-a primit de la un oarecare Nicodim). Poate ca cititorii lui Blahoslav au legai aceasta denumire «od Benàtek» de Venetia italiana, fiindea cu 4 pagini 1 Scrisoarea a fost descoperitâ de Ecat. Dvoicenko fi publicatâ în articolili : E. il. XaHcòey li A. A. ÏIomeÔHsi, ìn «/jHeCTp» 1959, nr. 8, p. 148 — 151. Vezi çi semnalarea lui I. C. CliiÇimia in « Studii §i cercetàri de istorie literara si folclor », IX, 1959, nr. 3—4, p. 731—733. lata textul scrisorii: «Très honoré Collègue! Je vous remercie cordialement pour l’envoi de vos deux écrits qui m’interessent beaucoup, comme tout ce qui sort de votre plume. Quant à la chanson relative à Etienne le Grand, prince de Moldavie, c’est déjà en 1873 que j’ai attiré sur elle l’attention des philologues, en constatant qu’elle est écrite en petit-russien. Je vous envoie sous bande mon article là dessus. Dans quelques jours j’aurai le plaisir de vous envoyer mon dernier ouvrage: Textes roumains du XVI-e siècle, commentés etc. En vous serrant la main, votre très dévoué, B. P. Hasdeu, le 22 nov. 78 ». 2 lata formularea lui Franko : « Acest cîntec nu poate fi gâsit în culegerile de pînâ acum aie cîntecelor populare ucrainene. O soartâ veche 1-a transportât din patria sa incâ la jumâ-tatea sec. XVI la Venezia, unde un ceh pe nume Nicodim 1-a ìnvafat pe de rost si 1-a dus în patria sa, în Moravia. Aici 1-a auzit starostele de atunci al obstei „Frâçiei celie“ Jan Hlaho-slav. Acesta s-a interesat de el, fiindcà între aitele era çi un excelent lingvist si în afarâ de lucrâri teologice, istorice s.a. a scris §i o gramaticâ cehâ conceputâ în spirit critic comparai iv eu nivelul de atunci al stiin^ei. Acolo a copiât acest cîntec ca un exemplu al unei limbi curioase pentru el, pe care o munente slovena ». Cf. Ivan Franko, Cmammi npo Hapodny meop- •¡icmb, Kiev, 1955, p. 67—72. * « 3arwcKM HayKQBoro TOBapHCTBa i.vieHi IUeBMemca », vol. 75/1907, p. 27. 107