impuse de oligarliia conducàtoare si de turci. Totu^i, ipoteza cà in ràscoalà au stat fatà-n fata másele exploatate si totalitatea impilatorilor este inlàturatà de considerentul cà boierimea nu era, in ansamblu, turcofìlà, ci dimpotrivà, voia sà-si alieze pàturile pe care le asuprea, ca sà scape ea insàsi de dominaría oto-manà si de concurenta fanariotà. Cei mai mari boieri ai tàrii sint interesali in schimbul de màrfuri in abolirea jugului turcesc ; drept urmare, simpati-zeazà cu Eteria, iar unii stimuleazà chiar ràscoala in Jara Romineascà, cu gri-ja ca ea sà se desfàsoare « dupà indrumàrile date de noi ». lnsà tàrànimea nu voia sà pactizeze cu ciocoii. Este vàdit cà, la 1821, tàranii romini n-au pus mina pe arme ca sà ciftige independenta in unire cu exploatatorii lor, asa cum s-a intimplat, in alte conditii, in Rusia invadatà de Napoleon. Contradictia intre tàrani si boieri nu se contopeste cu aceea intre poporul romin si impàràtia otomanà, ca alare distinctia intre aspectul social si cel national al ràscoalei ramine intemeiatà.
    Intre aceste douà contradic|ii, principalà socotim cà este, in acel moment istorie, cea internà. Nenumàrate documente oglindesc cruzimea exploatàrii boieresti, ce se exercita prin abuzurile fiscalitàtii, ca si prin indatoririle ioba-gului càtre stàpinul sàu. Memorialista §i cronicarii epocii ne-au làsat caracte-rizàri sintetice ale acestor realità^i. Aghiotantul lui Tudor Vladimirescu, Mihai Cioranu, serie in cronica sa: « Làcuitorii satelor. . . erau reduci la ultima extre-mitate a celei mai spàimintàtoare mizerii; si limba omeneascà anevoie ar afla expresii spre a descrie grozàviile §i muncile la care erau supusi acesti martiri, in acea epocà de sinistrà memorie »1. Un alt cronicar, Chiriac Popescu, face insemnarea cà « boierii Jàrii ajunseserà intr-o stare, cà li se pàrea cà locui-torii (compatriot-ii lor) nu e om, ci e o jivinie de nimic » 2.
     ('.hiar de ar fi vrut Tudor sà ràscoale tàrànimea altfel decit printr-un program social, nu ar fi reu^it. In aceasta gàsim indiciul sigur al contraddici principale a societàtii rumine^ti, ce i$i càuta rezolvarea in ràscoalà, §i mai aflàm dovada cà másele exploatate au imprimat caracterul mifcàrii, actionind pe linia contradicfiei principale. Insu^i A. Ojetea observa, incà in studiul din 1945, cà Vladimirescu nu s-ar fi putut prezenta in Oltenia cu programul Eteriei, liindcà tàranii nu 1-ar fi urmat 3. Este un fapt ce aratà rolul maselor in istorie si intelegerea de càtre conducàtor a necesitàtii istorice, care se manifesta in aitiunea maselor. Dacà mijcarea lui Ipsilanti porneste cu un caracter antiotoman declarat si cu masacrarea turcilor din Moldova, iar ràscoala lui Vladimirescu i^i afìrmà caracterul social si supunerea fatà de turci, se poate oare sustine cà intre eie n-a existat decit o deosebire aparentà si cà identitatea lor a fost mascatà printr-un procedeu tactic? Aceasta ar ìnsemna sà echivalàm imprejuràrile de la noi cu realitàtile in care tràiau popoarele din sudul Dunàrii.
     Pentru greci, contradictia principalà era intre patria lor, ingli batà imperiu-lui otoman, si turci, si ea si-a gàsit expresia in programul de li ptà net antiotoman al Eteriei. In Jara Romineascà, ràscoala s-a declan^at cind poporul a fost chemat la luptà impotriva « tiranilor boieri » si faptul n are altà expli-catie decit acesa cà proclamada de la Pade§, iar nu planul eterist reflectà contradictia principalà a societàtii rominefti, in care, in urma producerii de cereale
     1	N. I o r g a, Izvoarele contemparane .. ., p. 230.
     2	Ibidem, p. 219.
      3	A. O t, e t e a, op. cit., p. 136.
264