ln 1846, Magazinul istorie pentru Dacia, publicind douä documente in legatura cu situaci» täranilor din Transilvania, asupriti atit de autoritätile bisericefti, cit fi de aristocrazia maghiarä, precizeazä si mai mult ideea de solidaritate de clasä intre täranii romini fi unguri. Autorul — care nu e altul decit Aug. Treboniu Laurian — vorbefte de abuzurile nobililor unguri fi ale bisericii. Järanii romini fi unguri, peste capul cärora cadeau pedep-sele pecuniare hotärite de Sigismund, in conflictul cu episcopul Gheorghe Lépef, « nu se multumirä deloc fi apucarä armele»1. E meritul lui Treboniu Laurian de a fi demascat cel dintii atitudinea trädätoare a micii nobilimi care, initial, fäcuse front comun cu Järanii impotriva despotismului ecleziastic. Dindu-fi seama, la un moment dat, cä interesele lor sint altele decit ale täranilor, nobilii s-au impäcat cu episcopul 2.
     In cursul aceluiafi an, Joseph Kemény, ocupindu-se intr-un articol de räscoala din 1437 fi de actul incheiat la Cäpilna, publica fi citeva documente privitoare la aceastä räscoala 3. Kemény stäruie, cum reiese de altfel fi din titlul articolului säu, indeosebi asupra « uniunii celor trei na^mni din Transilvania » fi nu aduce in comentariul säu precizäri importante. El pune accentui pe « infrä^irea », realizatä la Cäpilna, ca o aliantä impotriva « ungurilor fi vala-hilor räscula|i » (empörten ungarischen u. walachischen Unterthanen Siebenbürgens) 4. Analizind continutul actelor publicate, Kemény noteazä spaima care cuprinse nobilimea din Transilvania in fata räscoalei täranilor. Din aceastä cauzä, ei «s-au intärit fi mai puternic pe domeniile lor, construindu-fi chiar fortificatii particulare » (sogar Privat-festung zu erbauen) 5. Pentru el, räscoala din 1437 a fost nu numai o räscoalä Järäneascä, ci chiar un «räzboi täränesc» (Bauernkrieg), ceea ce constituie o indicale pretioasä pentru caracterul acestei mifeäri.
    ln 1851, apärea la Viena Istoria Rominilor a lui A. Papiu Ilarian in care räscoala de la Bobilna e numitä pentru prima oarä « revolujiune ». Ea a fost cea mai insemnatä din toate, « mai plinä de urmäri politice fi mai cunos-cutä istoricilor », adaugä autorul. Pentru acelafi eveniment istorie, autorul folosefte fi denumirea justä de « räscoalä ». Pentru jumätatea sec. al XIX-lea confuzia intre acesti doi termeni cu con^inut social e ingäduitä. Ilarian constatä cä, din cauza asupririlor, « rominii pretindeau dreptate cu toatä energia, cu-armele in minä»6. La fei Ioan V. Rusu, intr-un manual despre Istoria Tran-
     1	« Magazin istorie pentru Dacia », 1846, III, p. 147*. E vorba de decretul imperial din 1436, prin care Sigismund punea in vedere iobagilor sä achite dijma pe trei ani in urmä, in bani noi, « altfel urmau sä fie impusi de guvern la pedepse bänefti ».
     2	Ibidem, p. 149. Cele douä documente publicate in « Magazin » au fost comentate de A. Treboniu Laurian, deoarece aceleafi idei au fost apoi reluate fi dezvoltate mai pe larg in Istoria Rominilor, Iafi 1853, p. II, p. 151—154.
     3	Kemény Joseph, Ueber den Bauernaufstand u. über den wechselseitigen Schutzvertrag der drei ständischen Nationen Siebenbürgens 1437—1438, in «Magazin f. Geschichte, Literatur u. alle Denk-u. Merkwürdigkeiten», Brafov, 1846, Bd. II. H.3, p. 357 — 378.
     4	Ibidem, p. 358.
     6 Ibidem, p. 373. Cum era de afteptat, adepjii teoriei rösleriene din Transilvania au ocolit cu grijä luptele antifeudale ale täranilor romini fi unguri sau, atunci cind fac acest lucru, se situeazä pe pozi^ia clasei dominante, subliniind numai importanza intelegerii de la Cäpilna. Astfel procedeazä, ceva mai tirziu, fi Fr. Teutsch in articolul säu despre « uniunile najiunilor din Transilvania » din 1437, 1459, 1506 fi 1542 (cf. Die « Unionen » der drei ständischen « Nationen » in Siebenbürgen bis 1542, in « Archiv des Vereines f. siebenbürgische Landeskunde », Sibiu, 1874, Bd. XII, H.l, p. 37 — 54).
    6	A. Papiu Ilarian, Istoria Rominilor din Dacia superioarä, Viena, 1851, I, p. 32-35.
386