Era firesc deci sà se ocupe $i de folclorul ucrainean, in care identifica un intreg tezaur pentru istoricul $i folcloristul romin. Prin folclor el ajunge apoi sà in^eleagà inai bine istoria §i cultura ucraineanà.
    Dacà facem abstraeré de fugitivele referiri la folclorul ucrainean din Ioti Vodà cel Cumplit1, putem considera cà Hasdeu aduce pentru prima datà o con-tributie substantialà la studiul folclorului ucrainean in articolul Stefan cel Mare §i Italia, apàrut in «Columna lui Traian », anuí IV, nr. 12, octombrie 1873, p. 225—227. In acest artieoi el face únele observa^ii foarte interesante cu privire la « Cintecul despre ^tefan Voievod », operà de o importanti capitalà pentru studiul poeziei populare ucrainene.
    Vorbind despre gloria europeanà a lui ijjtefan cel Mare, in legàturà cu o serie de documente aduse din Italia $i publicate de C. Esarcu in paginile urmà-toare ale « Coluinnei », Hasdeu spune : « Noi inaine, fàrà a fi càlcat vreodatà sacra ^arà a Ausoniei, am putut afla in Pesta trei epistole papale càtre ijStefan cel Mare, iar in Praga o baladà poporanà ce se cinta toemai la Venetia despre acest generos campion al crestinàtà^ii » (p. 225).
    Balada, pe care Hasdeu o publicà impreunà cu traducerea ei romineascà (la fel procedeazà si cu cele trei epistole papale), se aflà in Grammatika Ceskà, alcàtuità de Jan Blahoslav la 1571 $i editatà prima datà de Hradil si Jirecek in 1857 2. Hasdeu reproduce textul din aceastà editie 3, insotindu-1 cu urmà-torul comentariu pe care-1 reproducen! integrai:
      1	In « Nótele » la capitolul « Originca lui Ion Vodà » Hasdeu incearcà sa sprijine pàrerea sa cu privire la originea armeanà dupa mamá a lui Ion Vodà pe màrturiile folclorului ucrainean. Sursa folosità de el nu este însà directs, deoarece el citeazà aici o lucrare polonà cu privire la armenii celebrii din Polonia (Vezi Ion Vodà cel Cumplit, ed. 1865, p. 225). De altfel, cintecul la care se referà Hasdeu, « Cintecul despre Serpiaga », dupà toate probabilitàjile, nu este autentic popular, lucru dovedit pe urmà de Antonovici si Dragomanov in préfaça la Ifimopii'iecKue necHu MuiopyccKoeo napoòa, Kiev, 1874.
     2	Càlugàrul Jan Blahoslav, membru al Fràjiei Cehe fi eminent învàjat, mort in 1571, a ìncercat, in grama tica limbii cehe scrisá de el, o clasificare a limbilor slave. A dat o descriere destul de exacta a limbilor slave de apus, mai pu{in ciará a limbilor de ràsàrit (rusa o afeza alàturi de dialectul polonez mazovian) fi cu totul neclarà fi contradictorie a grupului limbilor slave de sud, denumite de el « slowensky dialektus ». Ca sà demonstreze — asa cum spune el — cà « acest dialect ne este greu de ìn^eles fi nouà cehilor si polonezilor », defi se apropie ìntr-o allumiti màsurà de al « acestor slovaci care sìnt in T'ara Ungureasca in apropierea regiunii Moravia », fi ca sà arate caracterul cultivât al acestei limbi, el dà exemplu un cìntec « lumesc », pe care il însoÇefte cu urmàtoarele cuvinte : «Pisen slowenska od Benàtek, kdez hojnë jest Slowákü neb Charwatù, pfinesenà od Nikod ma » (Un cìntec slovac din Venezia, unde sìnt inulti slovaci sau croati, adus, de Nicodem). Gramatica lui Blahoslav a ràmas mult timp in manuscris, pàstrìndu-se la Bblioteca Teresianà din Viena. Un bibliotecar de aici, Ignac Hradil, o aràtà lui Vasil Kovalski, ucrainean din Galicia, cáruia i se pàrurà deosebit de interesante observable lui Blahoslav asupra dialectului « slovenski ». Kovalski publica in revista vienezâ « C6odhhk oreiecTBeHHbiii », 1856, un artieoi intitulât loatm E.uizoc.iae
i	òiajteKm cAoeeHCKiù. Alàturi de observa^ii cu privire la acest dialect, Kovalski tipàreste pentru prima datà cintecul in caractere gotice, asa cum era fi in gramatica lui Blahoslav, fi constata cà limba in care este scris este limba ucraineanà. Blahoslav ar lì avut in vedere (dupà Kovalski) dialectul ucrainean din regiunea subcarpatica pe care-1 cunoftea, fie fi vag, ìntrucìt ìntre 1550—1570 a tràit in Moravia. Acolo a venit ìn contact direct cu slovacii, fi frìnturile de ucraineanà subcarpaticà pe care le auzea erau raportate de el ìn mod firesc la slovacà, limbà cu care acest dialect ucrainean are mari asemànàri (fapt pentru care ìncà la jumàtatea secolului XIX mul(i considerau pe ucrainenii subcarpatici drept slovaci). Kovalski considera cà « Benatky », de unde a fost adus cintecul, este Venezia din Italia. Apàrut ìntr-o revistà de circuiate restrìnsà articolul lui Kovalski, defi constituía o foarte valoroasà contribuée la studiul acestui cìntec, nu a fost cunoscut de specialifti decìt foarte tìrziu, fiind aniintit
104