care reproduce originalul:
                                   « Bqdzze mi lepsza, o mi od osci zlota,
                                  Niz ta, która mi tutaj siç skorìczyla Strzeg^cemu siç szlachetnoáci^ — blota ».
Neclaritatea provine, ni se pare, din prezenta expresiei decìt, in loc de precum.
     Cìteodatà, — e adevàrat, de foarte pujine ori, — versiunea romìneascà nu redà sensul originalului, alunecind in completàri làturalnice. La pag. 53 versul din limba polonà: « Nim siç przed mojq nicosciq ukorzç » se traduce prin « de nimicnicia-mi smerit §i ìnfrìnt », in loc de: « ì nain te (pìnà ce) de a inà umili in faja nimicniciei mele», iar la pag. 63 strofa:
                                 « Aproape sà-mi ili, mama, o suflet nestemat,
                               'Ca sñ te pot din nou iubi cum te-am iubit Pe tine, care-aicea din nou m-ai zàmislit »
redà inexact originalul:
                                 « Bqdz/.e mi blisko, o matczyna, miia Duszo, abym mògi znów ukochac ciebie Nie wiedziic, ze.4 miç tutaj raz — rodziia »,
care trebuia tradus:
                                  « Sa-mi fìi aproape, matern, o suflet drag,
                                Ca sa te pot din nou iubi farà sa §tiu C-aici m-ai mai nàscut odatà *.
     O discufie mai atentà necesità, ìnsà, prefaJa care însojeçte volumul, prefajà semnatà cu totul vag: «Editura pentru literatura universalà». Chiar daeà asemenea prefeje «anonime» se elaboreazà 111 cadrul redacjiei, poate cà nu e cazul aici, ar fi recomandabil, credem, sà iie iscàlite de càtre autori. Totodatà, fiind vorba de un prim contact ìntre creatia lui Slo-wacki çi cititorul romìn, 111 mod fìresc se irnpunea necesitatea unei prefeje bine documentate, care sà cuprindà o prezentare critica asupra operei scriitorului. O ìncercare de acest lei este, farà doar si poate, §i prefaja ìn discute ; spunem o ìncercare, càci, dacá intenda este dintre cele mai bune, rezultatul nu o ìncununeazà. Autorul s-a stràduit ìntr-adevàr sà alcàtuiascà o prezentare lapidará, frumos scrisà, tinzìnd sà reliefeze tràsàtura « esencialmente realista » a talentului lui Juliusz Slowacki. Propunîndu-çi acest obiectiv fìresc, autorul a alu-necat ìnsà uneori pe linia unei absolutizàri unilaterale, ajungìnd la afìrmajii sentenjioase, care nu se suprapun ìn ìntregime realitàjilor operei poetului. A spune cà « Slowacki a fost un rea lis t convins çi consecvent» çi cà «misticismul nu i-a întunecat niciodatà concepjia demo-crat revolucionará » ni se pare cel pujin exagerat. Mai întîi cà realismul lui a fost un realism de facturà romanticà, adicà pornind de la l'apte si situaci reale le-a prezentat într-o formà încàrcatà de mijloacele romantice. Aceasta este, de fapt, una din pricinile pentru care n-a fost injeles si apreciat de la început, cititorul avînd în subconçtient comparala permanentà eu simplitatea francà a lui Mickiewicz. Dacà ne este permis sà facem o apropiere, am spune cà în ceea ce priveçte modalitàjile de prezentare artisticà a conjinutului, între Slowacki si Mickiewicz existà o diferenjà similarà eu aceea existentà între Lermontov §i Puskin.
      Mai gravft ni se pare afirmaba conminuta în partea a doua a frazei. Aici interpretarea este eu mult prea fortuità. în orice caz, fiind o apreciere cu totul nouá, se cuvenea demonstra tá mai temeinic. A exelude influenza misticismului lui Towiaúski, asupra lui Slowacki, nu ínseamna a-i face un serviciu, ci dimpotrivâ. Este un poet prea mare, opera lui este pàtrunsà de prea multà umanitate, ca sà nu poatà rezista la o exegezà critica.
     Este îndeobste cunoscut cà, ìncepìnd din anuí 1842, Slowacki suferà influenza ideilor mistice promova te printre emigranti de Andrzej Towiaúski. De§i iese din cercul towia-niçtilor dupa un an, în 1843, ecourile întîrzie în opera lui pînà prin 1848, cînd rupe definitiv eu towianismul, adoptînd fajà de aceastà orientare ideologicà periculoasà o pozijie criticà. Printre creabile care se resimt într-o màsurà mai mare sau mai micà de pe urma acestei influence citàm Preotul Marek, Visul de argini al Salomeii, Naçterea din spirity Regele-Spirit etc. Este interesant cà toemai în aceçti ani presàrati cu poticniri dramatice în càutarea unui drum ideologie, Slowacki încearcà smulgeri temerare çi lucide, care-1 îndreaptà hotàrît spre realism, descoperindu-i, de pildà, adevàrata cauzà a înfrîngerii revoltei din 1830 — 1831: neparticiparea maselor populare. Dacá pînà aci realismul poetului era de multe ori învàluit In niantia, adesea cejoasà a simbolului si metaforei, de acum înainte problematica operelor sale va càpàta o formà tot mai directà, mai simplà. Demn de amintit în acest sens este cunoscutul Raspuns la <• Psalmii viitorului » (1845), în care critica pe Z. Krasiñski
542