Europa centrala, in Boemia fi Ungaria, unde iobàgia, obligatiile Jàranilor dependenti de a piati stàpinilor o rentà in bani, iar statului fi bisericii dàri grele tot in bani, au avut ca urmare izbucnirea unor singeroase ràscoale antifeudale fi a ràzboaielor Jàrànefti, dintre care ràzboaiele husite sint cele mai insemnate.
    Situajia cu totul particularà, aproape unicS, a husijilor in Moldova, unde crau recunoscuji fi privilegiaci de càtre statuì feudal are la baza fi motive de politica externa. In prima parte a domniei lui Alexandru cel Bun, pina la moartea lui Witold, in 1430, politica Moldovei s-a sprijinit in special pe alianta cu Polonia, care o ferea de tendinjele cotropitoare ale statului feudal unguresc condus de Sigismund de Luxemburg. íncercarea acestuia de a forma o ligà cu Witold fi cu cavalerii teutoni alcàtuia o primejdie pentru Moldova, ce urma sà fie impartita sau anexatà. In aceste ìmprejuràri, izbucnirea ràzboaielor husite in Boemia, unul din regatele moftenite de Sigismund, precum fi ivirea unor mifcàri antifeudale atitate de husiti in Ungaria, erau binevenite pentru Moldova. Favorizarea husitilor de càtre domnul Moldovei se poate explica prin dufmània comunà fajà de Sigismund de Luxemburg, principalul adversar al husijilor. Este deci vorba de interese politice comune intre husiji fi statuì moldovean 1.
    In timpul domniei in Litvania a marelui cneaz Swidrygiello (1430—1432) izbucnefte ràzboiul polono-litvan, al càrui motiv principal a fost stàpìnirea Podoliei, Jarà vecinà cu Moldova. Din cauza intereselor moldovenefti in Podolia, Alexandru cel Bun ia partea lui Swidrygiello, impotriva regelui Poloniei, fi conduce o expedijie militará in Pocutia (1431). In acest ràzboi, husijii se aflà alàturi de marele cneaz litvan, deci fi de moldoveni. In ianuarie 1432, epis-copul de Cracovia scria cardinalului Iulian Cesarini despre colaborarea moldo-venilor cu husijii, subliniind un fapt foarte important: husifii organizau armata moldoveneascà. Conducàtorul husitilor din Moldova, (este vorba de acelafi fost càlugàr franciscan, Iacob) « umblà pe cimp cu gloate de oameni, invàjindu-le sà conducà oastea fi sà adopte tóate sistemele (de luptà) care sint folos/te de ereticii din Boemia » (vadit per campestria habens maximam sequelam populi et turbarum, docens eos et exercitum ducere et modos omnes tenere, qui ab here-ticis Bohemie observantur) *. Se ftie cà husijii au folosit tactica militará a taberii legate cu care, adoptatà mai tirziu de oftile rominefti, in special de acelea conduse de loan de Hunedoara, precum fi de cazaci. Ìnsufi cuvintul tabàrà (in rominefte fi in maghiarà) este de origine husità, dupà castrul popular al husitilor de pe muntele denumit Tabor din Boemia, intàrit de dinfii.
     Iacob, conducàtorul husijilor din Moldova, profesor de slavonie, fef religios, a avut in acelafi timp fi un rol politic fi militar. Din informatile de mai sus, transmise de un martor ocular aflàtor in Moldova, vedem cum feful husit, adept al taborijilor lui 2izka fi ai lui Procop cel Mare, in mijlocul càrora, poate, tràise in tinerete, fàcea exercijii pe cimp cu gloatele de ofteni moldoveni, pregàtindu-le in tactica cetàtilor de care, folosità de másele de Jàrani cehi.
     Atitudinea cirmuirii moldovenefti fatà de husiti, recunoafterea lor, singura in Europa, ca o comunitate legala fi privilegiatà, are fàrà indoialà cauze com-plexe, unele de caracter generai: incercarea husitilor de a se apropia fi de a se uni cu ortodocfii, favorizarea culturii in limbà slavonà de càtre propagandiftii revolujiei cehe, precum fi cauze speciale, politice — interesele comune in lupta
  1	Cf. si Serban Papacostea, op. cif., p. 254 cu bibliografia chestiunii.
     3	Monumenta rnedii aevi res gestas Poloniae illustrantia, XII, p. 290.
285