nu permite lui Petru Aron sâ se apropie de hotarele Moldovei, precum, si obli-gatia de a-1 apara pe Çtefan. Pentru a întregi înfrîngerea lui Petru Aron fi pentru a atrage de partea sa pe boierii fugi^i împreunâ eu fostul domn, $tefan le acordâ dreptul de a se întoarce în tara, promijîndu-le restituirea bunurilor fi funetiilor « pe care le merita ».
     Cercetînd acest tratat, ne izbefte caracterul lui de armisti^iu, pînâ la « venirea regelui în tarile rusefti » pentru încheierea unui tratat cu Moldova fi pentru discutarea problemelor litigioase.
    Acelafi act ne aratà câ incursiunea lui Çtefan nu era considerata ca un râzboi purtat împotriva statului polon, càci se vorbefte despre încetarea starii de râzboi « între pâmînturile rusefti fi ale Podoliei fi Moldova ». Cum tratatul cuprinde si clauzele prin care se prevede câ Petru nu va avea voie sâ se apropie de hotarele Moldovei decît pînâ la Smotrycz, reiese limpede care au fost cauzele fi scopul expeditiei lui Çtefan din anui 1458. ÿtefan lovise numai pe feudalii poloni din aceste pâr^i care îl ocrotiserâ pe fostul domn fi, de bunà seamâ, afa socotea fi Cazimir, de vreme ce rel'uzâ sâ-1 sprijine pe Petru Aron, care, de altfel, va pârâsi Polonia în 1460, câutînd sprijin la voievodul Transilvaniei Sebastian de Rozgony.
    Importanza pe care Çtefan cel Mare o acordâ înlâturârii pretenden^ilor la tronul Moldovei se vede fi din faptul câ în 1461, deci la un an dupâ refu-gierea lui Petru Aron în Transilvania, el întreprinde o incursiune în pârjile secuiesti urmârind prinderea fostului domn, iar în tratatul încheiat eu Polonia la 28 iulie 1468 include o clauzâ care îl obligâ pe Cazimir sâ nu dea ocrotire nici unui prétendent la tronul Moldovei1, precum fi din insistenza cu care îi cere în 1501 lui Ion Albert extrâdarea lui ilie, fiul lui Petru Aron.
    încheierea tratatului de pace cu Polonia are o deosebità importanza pentru noi, fiindcâ deschide o lungâ perioadá de colaborare fi bunâ vecinàtate ìntre Moldova fi Polonia. Dacá incursiunea din Pocu^ia (1458) a putut avea urmâri în ceea ce privefte Telatile economice dintre cele douà state, tratatul amintit (1459) rezolvà fi aceastà problema, asigurìnd negustorilor poloni dreptul de corner^ pe teritoriul Moldovei.
     Un an mai tìrziu, la 3 iulie 1460, Çtefan cel Mare va reglementa problema comertului ìn privilegiul acordat negustorilor lioveni 2 fi confirmât în 1463 :f. Lista numeroaselor màrfuri precum fi stabilirea strictâ a vâmilor ne indicà intensitatea schimburilor comerciale ìntre Moldova fi Polonia la acea datà. Acelafi lucru ni-1 dovedefte fi faptul câ liovenii primesc dreptul de a tine la Suceava o casa de nego}, cu alte cuvinte se singea necesitatea prezentei permanente a unui mare numàr de negustori lioveni la Suceava.
    Privilegiul amintit ne aduce însâ o ftire deosebit de importantà despre ocrotirea comertului autohton de câtre voievod. Permi^md liovenilor sâ lina casa de negot ìn Suceava, pentru care se vede câ nu plâteau taxe speciale, Çtefan le interzice sâ Zinâ « în acea casâ » crîfmâ, mâcelârie sau berârie. Inter-dicZia aceasta râmîne însâ în picioare numai în cazul în care negustorii lioveni nu ar voi sâ plâteascâ taxele la care erau obligazi negustorii autohtoni posesori de cîrciumi, mâcelârii fi berârii. într-un asemenea caz, negustorii lioveni ar fi privilegiaZi fi ar aduce prejudicii celor autohtoni. în cazul în care ei ar voi
     1	I. B o g d a n, op. cit., II, p. 300—304.
     2	Ibidem, II, p. 272-282.
     3	Ibidem, II, p. 295—296.
345