Vestea despre succesele expedi^iei, care cucerise cîteva cetàji bulgare, râspîn-dindu-se printre creftinii regiunilor bulgare aceftia
             «parlèrent ensamble et dirent qu’ilz ne se voulloient plus tenir en la subgeetion des Turcqz. Si prindrent conclusion, et chargèrent sur charriotz et charrettes tous leurs biens, femmes et enfants, emmenant aussi tout leur bestail avec eulz, pour se venir rendre au seigneur de la Vallaquie ... en luy requérant humblement qu’il les voulsist a aidier à passer la Dunoue et leur donner ou eslargir place en son pays pour habitter. Lors le seigneur de la Vallaquie . . . leur acorda voulentiers leur requeste en les recepvant libéralement pour ses hommes . . . Puis requist ledit seigneur vallaque au cardinal et au seigneur de Wavrin qu’ilz lui voulsissent aidier à passer ces crestiens volguaires oultre la riviere de Dunoue ... Si mist-on bien trois jours et trois nuitz à les passer. Car ilz estoient bien XII m. personnes » 1.
    Cele «trei zile fi Irei nop^i», în cursul cârora «creftinii din Bulgaria» au reufit sâ treacâ în 7’ara Romîneascâ, eu ajutorul celor trei galere aie flotei bur-gunde çi a întregii flotile de bârci aie romînilor ce întovârâfea pe Dunâre expediría lui Wavrin, indicâ propor^iile masive aie evenimentului fi corespund numârului de imigran^i indicat de crónica: 12.000 de suflete. Nu este deci de mirare câ o asemenea strâmutare de populare nu numai cà a fost semnalatâ de cronicar, ci s-a reflectat fi în épica populará romînâ a acelei epoci, fi anume în versurile unui colind. într-adevâr, în anecdótica episodului final al colindului Din vad în vadul Brâilei 2, care constituie, împreunâ cu alte cîteva forme poetice de aceeafi natura 3, gesta romîneascâ a expedi^iei burgunde de la 1445, s-a oglindit toemai acest aveniment4
    Aceastâ prima mifeare metanastaticâ, documentais de izvoarele istorice, nu a fost nici unicâ, nici mâcar izolatâ. Dimpotrivâ, nu numai câ asemenea imigrâri s-au répétât, afa cum dovedesc fi alte documente, dar existâ probe câ asemenea mifcâri de populatii nu au fost numai rezultatele întîmplâtoare aie unor ac^iuni politico-ostâfefti, ca în zilele lui Vlad Jepef5, ci uneori fi efectul unor tendin^e populare firefti provocate de cucerirea turceascâ. Iatâ ce seria brafovenilor în aceastâ privin^â Badu cel Mare (1495—1508):
             «... Notificamus v [estris] a [miciciis] casum seu accidenciam que Turcis nobis contingent, videlicet quedam vada simul cum teoloniis imperator a nobis recepit preterea quatuor vel quinqué milia hominum aserit in suo registro reperise, quos ad regnum nostrum dicit causa morandi venisse, nunc autem a nobis tôt rehabere optât. . . » 6.
     1	« Sfâtuindu-se eu to^ii, au ajuns la hotârîrea ca sâ nu mai râmînâ sub jugul turcilor. Odatâ luatâ aceastâ hotârîre, fi-au încârcat în care fi câru^e tôt avutul, femeile si copii, luînd dupa ei fi toate vitele, au venit sâ se supunâ Domnului Valahiei, cerîndu-i umil sâ consimtâ sâ-i ajute sâ treacâ Dunârea fi sâ le punà la dispozi^ie în Jara lui loc pentru locuit. Atunci Domnul Valahiei . . . aprobâ eu bunâvoin^â cererea lor, primindu-i bucuros între oamenii sâi... Apoi ceru numitul domn valah cardinalului fi seniorului de Wawrin sâ binevoîascà sâ ajute la trecerea acestor creftini bulgari dincoace de Dunâre . . . Spre a-i putea trece pe to^i a trebuit sa munceaseâ trei zile fi trei nopfi, câci erau mai bine de 12.000 de persoane ». op. cit. p. 79—80.
    2	Cf. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 54 — 55.
     3	Ibidem, p. 53.
     4	Ne-am ocupat de aceasta în comunicarea noastrâ citatâ.
     5	Vezi Scrisoarea lui Vlad Tepef câtre Matias Corvin, publicatâ de Ion B o g d a n, în Vlad Tepes si narafiunile germane si rusesti asupra lui, Bucurefti, 1896, p. 76 — 82.
     6	« Vâ anun( incidentul pe care 1-am avut eu turcii: primind împâratul de la noi nifte vaduri, a pretins câ în registrul lor s-ar afla 4000 sau 5000 de oameni care ar fi venit în jara noastrâ pentru a se stabili, iar acum cere sâ-i dâm înapoi ». I. Bogdan, Documente pri-vitoare la relatiile Târii Romînesti eu lirasovul fi eu tara ungureascâ în sec. XV si XV/, Bucurefti, 1905, p. 350, doc. nr. 305 din 1505.
66