wacja rzeczowników w jçzyku gôrnoluzyckim (Genul gramatical fi derivarea substantivelor în limba luzaeianà de sus, p. 121—132]. Genul gramatical al derivatelo!* sufixale depinde de genul gramatical al construc|iilor sintactice bimembre corespunzâtoare : de exemplu, kosmac-kowc — kosmackowy kerk « tufif de agris » ; bojazliwc — bojazliwy muz « bàrbat timid », bërnojna = bèrnowa muka « fâinâ de carlo/i » etc.
     B. Kreja în Pojçcie derywacji. wytniennej [Notiunea de derivare substitutivâ, p. 131—140] completeazà notiunea de derivare pozitivâ (derywacja dodatnia) de tipul mucha-muszka si de derivare negativâ (derywacja ujentna) de tipul wódka-wóda, cu notiunea de derivare substitutivâ (derywacja wymenna). Derivarea substitutivâ ca orificare alta, se bazeazâ pe un model de derivare. De pildâ, dupa modelul kantien — kantyk (piatra — pietrifor), plomien — plomyk (foc — focusor) se formeazà grzebien — grzebyk (pieptene — pieptenaç) etc. Forma kantien în nominativ singular este forma seeundarà (forma primarâ a fost kamy), ea a fost transmuta ta din cazul acuzativ singular. Apare opozi(ia kantien — kantyk. Conform acestui model apare opozi^ia grzebien — grzebyk défi cuvîntul grzebien nu apar(ine tipului de declinare în -en-.
     T. Skulina în articolili intitulât Slowianskie liczebniki 11 — 19 [Numeralele slave
11—19, p. 141—151] încearcâ sa reexamineze din punct de vedere cronologie procesul de formare a numeralelor de la 11 la 19 în limbile slave. Automi a ¡unge la urmâtoarele concluzii:
1.	în limbile slave de est fi de vest reduc^ia partii a doua a numeralelor 11—19 a avut loc în secolul XIII, în limbile slave de sud — eu doua secole mai tîrziu. 2. in limbile poloni» fi cehâ, spre deosebire de limbile slave de est, în secolul XV are loc translormarea partii a doua a numeralelor compuse (în polonà forma —» naéce trece în nafte). 3. în fiecare din grupele de limbi slave fi chiar în interioml acestora, reduc|ia se realizeaza într-un mod diferit. 4. Limbile slave care s-au constituit devreme ca limbi literare (polonâ, rusa, cehà), aproape câ nu se deosebesc de loc de dialectele respective în ce priveçte modul de formare a numeralelor 11-19.
      Aspectul structural al categorici perfectiv-imperfectiv este studiat de A. Boguslawski în Czasowniki dokonane i niedokonane i iclt stosunki wzajemne [Verbele de forma perfectivà si imperfectivà fi rapbrtul lor reciproc, p. 153 —199]. Lucrarea este întocinità pe baza materialelor oferite de limba rusa. Verbele perfective fi imperfective de obicei sînt considerate ca perechi de aspect. Verbele perfective sînt derivatele celor imperfective (dupa pârerea lui P. S. Kuznecov, Coepe.ueuHbiit pyccKUÜ s3btK. Mopçfiojioausi, Moscova, 1952, p. 323) sau si unele si altele sînt forme aie aceluiasi cuvînt (dupa pârerea lui V. V. Vinogradov, PyccKUÜ x3biK, Moscova-Leningrad, 1947, p. 533 — 539). Formantele, care apar în aceste perechi de verbe, sînt considerate ca purtàtoarele « perfectivitâtii pure» sau << imperfectivitâtii pure». Dupa pârerea autorului articolului, raportul dintre verbele perfective fi imperfective în limba rusa este mult mai complex decît s-a crezut pînâ acum. însâ formanti puri perfectivi si imperfectivi nu exista. Sensul lor este mai larg fi mai variat. De aceea fi corela^ia tradi-tionalà perfectiv — imperfectiv trebuie sâ fie privitâ ca ceva mai complicat, ce iese din limitele acestei corelajii.
      în cadmi gramaticii comparate a limbilor slave, capitolili de sinlaxa a fost mai pu^in studiat. De aceea, articolul lui L. Bednarczuk Z zagadnien skladni p ras low iansk iej [Cu privire la problema sintaxei protoslave, p. 1(51 —173], prezintâ un interes deosebit. Dupa aeesta, ìn limba protoslavà tìrzie, in frazâ conjunc^iile aveau func(ii diferite: 1. Comparativa *(m, *neze (li); 2. relativa (*joie, kb (jb), kotorb (jb) *kakb (jb) ; 3. conditional (*a (t) ce); 4. concesivà (*a Arai, *ace) ; 5. rezultativà (*jç) ; 6. de final (*aby). Limba protoslavà a pàstrat purine conjunct^ de origina indo-europeanà. De asemenea, sînt pu tin numeroase fi inovatiile balto-slave care, ìn generai, se reduc la folosirea conjunctiilor moftenite ìn functii noi, ca de pildà, * ed, *nei, *kaj.
      A patra secatine a Culegerii analizate contine articole consacrate toponimiei si le.cicolo-giei slave.
     St. Rospond, unul dintre cei mai de seama ceree ta tori polonezi care lucreaza ìn domeniul toponimiei slave, in articolili Próbny Atlas toponomastyczny slowianszczyzny [Atlas toponimie slav de proba, p. 175 —183], studiazà tipurile slave de derivare cu -itjo, -jb, -bsk-, -isko/-iscet-bno, punind problema cartografierii toponimelor slave dupa structura lor. Automi a studiat 5 tipuri si 20 de subtipuri de derivare. Cartogramele pentru izotoponimele structurale -itjo, -jb, bsk, -iskoj-ifce, -bno sint sintetice, adica se mentioneaza in eie productivitatea
      1	S t. Rospond, Toponomastyha slwianska, Ksiçga referatôw II Miçdzynarodowego Zjazdu Sîawi-stôw, Varçovia, 1934; ,Stratygrafia toponimiezna. Z polskich studiôw slawistycznych. Prace jçzykoznawcze i etnogenetyczne na IV Miçdzynarodowy Kongres Siawistôw w Moskwie, Varsovia, 1958; Das Problem der topo-nomastischen Atlasses der Slaven. Materialy II konferencji Onomastycznej (Berlin 1961); Le structuralisme dans la toponymie slave. Actes et Documents. Vll-e Congrès International des Sciences Onomastiques, Florence, 1963.
509