un fel de glosar al euvintelor stràine (nume proprii §i substantive comune de origine latinà, greacà, ebraicà etc.) care se intìlneau in literatura vremii. Deoarece multe cuvinte sìnt insolite de explica^ii ampie, lexiconul este folositor $i in studiul culturii materiale a epocii.
      Explicaría euvintelor slavone e data de autor in limba vie, vorbità. Desigur, Pamvo Berinda nu a vea no^iunea unei limbi ucrainene distincte, insà càutind sà redea corespondentul in limba vorbità, el folose§te cuvintul in forma proprie mediului respectiv. $i, de$i automi a càutat sà foloseascà ortografia tradi^ionalà slavonà, in Lexicon au pàtruns astfel numeroase grafii fonetice, care ajutà foarte mult la studiul foneticii istorice a limbii ucrainene. In acclami timp, folosirea foarte ràspìndità a explicàrii cuvintului printr-o frazà, oferà un material foarte bogat pentru studiul morfologici istorice a limbii ucrainene. De exemplu, in acest lexicon au fost fixate pentru prima datà unele forme specifice de formare a viitorului in limba ucraineanà.
      Lexiconul lui Berinda este un izvor de bazà pentru studierea lexicului limbii ucrainene in sec. XVII si nu numai al limbii ucrainene, dar §i al celorlalte limbi slave, in special ràsà-ritene, pentru cà, desi materialul de bazà al lexiconului (circa 70%) il constituie lexicul slav de ràsàrit, totusi, càutind sà explice cit mai bine cuvintele, Berinda dà adesea coresponden-tele cunoscute de el in polonà, cehà, chiar slovacà §i sirbo-croatà.Datorità acestui fapt. M. §ar-lemani a putut studia pe baza lexiconului lui Berinda denumirile referitoare la ntiin^ele naturii, in limbile slave, in prima jumàtate a secolului XVII 1.
      Lexiconul lui Berinda este in acela^i timp un mijloc de informare neprejuit pentru studierea dialectologiei istorice.
      Apàrutà sub redacta lui K. K. Jiluiko, edi^ia recentà ràspunde in generai celor mai inalte exigente, atit din punct de vedere al tehnicii tipografice moderne, cit §i al §tiintei fdologice. Ea a fost realizatà pe baza studiului comparativ a trei exemplare ale primei edi^ii a lexiconului, pàstrate la Biblioteca publicà de stat a Academiei de i^tiin^e a R. S. S. Ucrainene 2. Literele sterse au fost r^innoite pe cli§eu, iar paginile au fost alese dupà exemplarul cel mai complet. )ln acelasi timp, pentru a se aràta diferen^a intre prima §i a doua edi^ie a Lexiconului, se reproduce prima paginà, prefa^a §i citeva pagini de text din a doua edi^ie. Sìnt reproduse de asemenea §i citeva pagini ale unui dic^ionar slavo-polon din 1722, care a folosit materialul lexiconului lui Berinda.
      Valoarea edipei spore^te prin documentata prefa^à semnatà de V. V. Nimciuc, urmatà de bibliografia de bazà asupra lexiconului. Deoarece unele din problemele ridicate de prefajà prezintà un Ínteres deosebit pentru cercetàtorii romini, ne vom opri mai pe larg asupra ei.
      Prima problemà pe care cauta sà o làmureascà V. V. Nimciuc este aceea a perso nal ità^ii autorului lexiconului. Se §tie cà printre speciali^tii romini se bucurà pìnà azi de o largà ràs-pindire teza, formulatà ìntiia oarà de B. P. Hasdeu, cu privire la originea romineascà a lui Pamvo Berinda, el fiind considerai unul din acei romini ilu^tri care s-au afirmat in cultura slavà de ràsàrit3.
      Hasdeu a admis fàrà rezerve afirmaba lui I. Saharov care, cu ocazia reeditàrii lucràrii lui Berinda, a sus^inut cà acesta « s-a nàscut in Moldova din pàrin(i ortodoc^i » §i a tras concluzia cà acest fapt poate fi luat ca o dovadà a originei romine a lui Berinda. Ba, mai mult, Hasdeu a càutat, in aceea$i lucrare, sà $i arguinenteze originea romineascà a lui Berinda, incercind sà arate cà numele sàu de familie este romìnesc. ìn extrasele pe care le face din Lexiconul lui Berinda, §i care se pàstreazà in inanuscris, Hasdeu il immette de altfel Berindei 4, fàrà nici un temei, fiindcà niciodatà numele sàu nu apare in aceastà forma.
      Pàrerea lui Hasdeu, de§i larg ràspìndità, nu a fost unanim acceptatà de slavi§tii romini.
I.	Bogdan ìntemeietorul slavisticii romine§ti ca disciplinà §tiintifìcà modernà, intr-un artieoi publicat in 1891, polemizeazà cu Hasdeu, afirmind cà «o cunostinlà atit de exactà a limbii rutene populare si a celei polone nu se poate presupune la un romin din acele vremuri. Berynda a fost probabil un maloros din pàr^ile sud-vestice ale Rusiei, poate gali^ian din na^tere »6. Discuoia a fost continuatà de Gr. Creju in prefaja edipei Lexiconului slavo-romìnesc cu tilcuirea numelor a lui Xlardarie Cozianul. Reluind teza lui Hasdeu §i spriji-nindu-se, ca §i el, pe ipoteza cà Berinda este un nume romìnesc, Gr. Cre^u incearcà sà gàseascà argumente in textul Lexiconului, crezind cà descoperà in spatele cripfogra-melor lui Berinda cuvinte roinine§ti.
      1	M. ijarlemani, Cioe'HHCbKa npupodomaena HOMenxAamypa nepiuoi noAoeuxu XYII cm. (xa Manie-pfaAi « JleKCUKOxa» IJ. Eepuxdu) In « MoBOiHaBCTBO », tom XV, 1959.
2	In prefata lexiconului se stabilente, pentru prima data, existenta a mai multe (cel pu^in patru) variante.
       3	Cf. Cuvente din batrìni, I, Limba romlneascìi vorbità Intre anii 1550—1600, pag. 263.,
       *	Arhiva Hasdeu, dosar IV, manuscrisul 5, Biblioteca Acad. B.P. B.
4	I. Bogdan, Un lexicon slavo-romin din secolul XVII, ìn « Convorbiri Literare *, anul XXV, 1891,
p. 196.
36 —c. 456
561