Z POLSKICH STUDIÓW SLAWISTYCZNYCH, Seria 2\ voiumid-jçzijkoz-nawstwo. Prace na V Miçdzynarodowy Kongres slawistów w Sofii, 1963, Panstwowe wydawnictwo naukowe, Varfovia, 1963, 352 p.
      Primul din cele trei volume de contribuii ale slavistilor polonezi intitúlate Din studiile poloneze de slavisticà si publícate în cinstea celui de al V-lea Congres International al Slavistilor de la Sofia (17 — 23 septembrie 1963), cuprinde referatele §i comunicàrile de lingvisticà2. El se caracterizeazà printr-o tematicà bogatà §i variata. Sìnt prezenji în acest volum cei mai ìnsemnaji lingviçti polonezi: T. Lehr-Splawinski, W. Doroszewski, Zd. Stieber, J. Otrçbski, Fi*. Slawski, St. Urbanczyk, St. Rospond çi aljii.
     Volumul ìncepe cu articolul acad. T. Lehr-Splawinski intitulât Konspekt zarysu etno-genezy Sloman [Privire generalà asupra etnogenezei slavilor, p. 5 — 11], problema care formeazà de multa vreme obiectul preocupàrilor autorului3.
      Cu tóate eforturile depuse de istorici, arheologi, etnografi, antropologi çi lingviçti din diferite tari, In problema originii slavilor încà nu exista o pàrere unica. Aceastà stare de lucruri se explica prin faptul cà pina si in cercetàrile cele mai recente nu se cauta ìntotdeauna în mod complex rezolvarea acestei problème atît de dificile. Nu au fost ìncà ìnlàturate ìncer-càrile de a ataca çi rezolva problema ìntr-un mod unilateral, cu tratarea exclusiva a unor fapte de o anumità categorie (arbeologice, lingvistice etc.), ceea ce duce inevitabil la simplifìcarea si, cìteodatà, la denaturarea faptelor istorice. (Aceastà maniera poate fi ìntìlnità chiar si in cartea lui T. Lehr-Splawinski, O pochodzeniu i praojczyznie Slowian, 1946 [Despre originea si patria veche a slavilor] in care se ìncearcà sa se lege diferitele etape de dezvoltare a slavilor de anumite culturi arheologice. In referatul de la Sofìa, savantul polonez considera lucrarea mai sus amintità ca o etapâ depàçitâ in çtiinjà). Noua monografie preconizatà acum de T. Lehr-Splawiñski va fi ìntocmità ^inìnd cont de descoperirile cele mai recente. Ramine ìn vigoare teza de baza, stabilità încà ìn 1946: geneza etnolingvisticà a unitàri balto-slave çi destràmarea ei, cauzatà de expansiunea purtàtorilor aça numitei culturi luzaciene, urmatà de formarea nucleului preslav etnolingvistic in bazinul rìurilor Oder si Vistula.
      Tezele de bazà ale referatului de la Sofia sìnt: 1 Teritoriul unitàri lingvistice protoindo-europene se ìntindea ìn bazinul cursului mijlociu çi inferior al Dunàrii, inclusiv partea apu-seanà a malului Màrii Negre si partea nordica a peninsulei Balcaniee. 2. ìn perioada neoli-ticului timpuriu §i mediu (cca. 3000 — 2300 ani ìnaintea erei noastre) triburile indoeuropene ocupau un teritoriu mult mai mare din Europa centralà si ràsàriteanà §i anume ìntre Rin, munjii Alpi si fluviul Don. 3. Pe teritoriul, care se presupune cà a fost prima patrie a slavilor, tràiau purtàtorii aça numitei culturi a ceramicii în dungi çi a culturii amforelor rotunde, care aparjineau grupei lingvistice indo-europene. 4. La începutul celui de al treilea mileniu ìnaintea erei noastre, in regiunea baltica, dinspre nord-est au apàrut triburile purtàtoare ale culturii ceramicii striate. 5. Cu 2—3 secóle dupà aceea, dupà nàvàlirea triburilor din Ural pe teritoriul dintre Rin si Don au apàrut triburi de origine indoeuropeanà care din punct de vedere lingvistic erau stramoni germanilor si ai balto-slavilor ; ìn privin^a structurii limbii, acestia erau apropiaji de grupa toharicà. 6. Unitatea etnolingvisticà protobalticà (balto-slavà) ìncepe sà se descompunà pe la prima jumàtate a celui de al doilea mileniu ìnaintea erei noastre, ca urinare a nàvàlirii triburilor indo-europene de pe teritoriul din cursul mijlociu al Dunàrii. 7. Ipoteza sus amintità despre destràmarea unitàjii baltoslave, care se bazeazà in primul rìnd pe surse arheologice, este susjinutà si de materialul lingvistic si antropologie. Se face analiza denumirii de veneti (venezi). Aceastà denumire s-a atribuit slavilor de càtre vecinii lor neslavi la începutul erei noastre. Venejii erau triburi indo-europene ràspìndite pe teritoriul dintre Dunàre si Marea Adriatica, apropiaji din punctul de vedere lingvistic de daci çi traci. Prin urmare, transpunerea denumirii de veneri 3 si asupra slavilor nu ìnseamnà cà venejii de sud s-au deplasat pe teritoriul dintre Vistula si Oder ocupat de triburile care n-au fost asimilate de acestia, ci, dimpotrivà, aceste triburi au asimilat pe cei venivi ìn mijlocul lor. Eie au ìmprumutat de la venejii de sud unele elemente structurale de limbà,
1 Seria I-a Z polskich studio*' slawìstycz/iych a fost prezenlata do slaviftii polonezi in 1958 la al IV-Iea Congres International al Slavistilor de la Moscova. V’ezi ?i recenzia din « Romanoslavica » IV, 1960, p. 361—363.
       *	Celelaltc douS cuprind .naterialo de istorie §i stiin^à literarà.
      1 Vezi, de pilda, T. Lehr-Splawinski, O pochodzeniu i praojczyznie Slowian, Poznan, 1946; Prasìowianie, Cracovia, 1946; Poczqtki Slowian, Cracovia, 1946; Z rozwazari o pochodzeniu Slowian, « Przegl^d Zachodni », nr. 3, 1947; Wspjlnota j°zykowa ha’toslowianska a problem rtnogenezy Slowian, « Slavia antiqua», nr. 4, 1951 ; Rozprawy i szkiee z dziejàw kultury Slowian, Var^ovia, 1954; Glos jt>zykoznawcy o etnogenezie Slowian, Pierwsza sesja archeologiczna Instytutu historii kultury materialnej », Varsovia-Wroclav, 1957.
4	Etimologia cuvintului venei data in referat se deosebeste de etimologia data de autor ìn cartea sa
O	pochodzeniu i praojczyznie Slowian, 1946, p. 17.
506