Spuneam altâdatâ câ nu exista nici o mârturie contemporanâ câ domnul fârii Romîneçti çi-ar fi asumat dreptul regalian al sigiliului sau câ 1-ar fi acordat vreodatà ouiva l. Afirma^ia î|i mentine valabilitatea si acum, atît pentru oracele mai vechi decît domnia cît fi pentru cele domneçti, dar eu precizarea cà pentru aceasta era necesarâ invoirea donmeascâ de fapt, concret însà ea nu se materializeazâ într-un act public. Legenda sigiliuiui Tîrgovistei confirmé acest lucru : daeâ tîrgove^ii de aici nu s-ar fi bucurat de gestul voievodului, ci nu i-ar fi inscris numele in sigiliul lor 2.
     Aceastà mârturie sigilograficà aratà încâ una din inifiativele lui Neagoe Basarab ca organizator de tara. El a ìnjeles conditile noi in care se dezvoltau tîrgurile çi oracele ^ârii çi le-a înlesnit ascensiunea. începutul 1-a fâcut cu însâçi capitala tàrii, nervul cel mai agitat al oricàrui stat.
      III.	DOUA SORISORI AUTOGRAFE: UNA A LUI NEAGOE BASARAB §1 ALTA A DOAMNEI DESPINA
     Am anun^at mai inainle cà douà sensori eàtre sibieni, una a lui Neagoe Basarab si alta a doamnei Despina, sìnt autografe 3. Pentru aceastà identificare nu este nevoie sa ne referim la personalitatea culturalà a voievodului sau la originea doamnei, cum nici la discuoile ivite in aceastà privintà 4.
      Motivele care ne fac sà considerará scrisoarea lui Neagoe drept autograf sint mai multe. Mai intii, pentru coresponde^a oficiala, este faptul neobi$nuit de intàrire prin sigiliu anepigraf. Despre acesta am vorbit mai sus,-aràtindu-se §i stingacea lui aplicare.
      ínchiderea scrisorii se face de asemenea in mod deosebit, care aratà iarà§i neindeminare. Procedeul a fost acesta: hirtia a fost indoità intii de jos in sus §i de sus in jos, indoituri càrora le-au urmat alte douà de la dreapta la stinga §i de la stinga la dreapta, spintecindu-se vertical col^ul din stinga de jos; s-au imbinat apoi cele douà capete ale plicului astfel ob^inut, iar peste margine s-a indoit neregulat partea despàrfità care, intorcindu-se peste cearà, a devenit timbru. Deschiderea scrisorii era usor de fàcut prin simpla desfacere a capetelor imbinate.
      Scrisul cursiv elegant, cu pufine litere aruncate deasupra §i cu unele prescurtàri energico — caracteristice §i scrisului libraria — dar cu virf de iglità in contactul penei cu hirtia, arata un scris de om cultivat mai mult decit al unui scriptor de meserie. Semnul de includere este si el simplu: douà puñete si o linie (: -).
      Aceste excep^ii in procedeul sigilàrii §i in inchiderea scrisorii impreunà cu caracteristicile scrisului ne fac sà credem cà singur voievodul a scris, singur a sigilat si singur a expediat scrisoarea.
      Semn de intrebare ar fi : de ce, pentru o chestiune in sine minorà ca aceea a lui Bogdan din Rimnic, domnul se gràbeste sà expedieze el insugi o scrisoare protestatarà. Bogdan acesta, care a fost el insusi re^inut de sibieni, farà indoialà era o rudà a domnului care, prin so|ie, este sigur cà avea multe in Rimnic. Dovezi in acest sens nu lipsesc.
     In anii 1512 — 1516 Neagoe Basarab mai intervine la sibieni pentru Sarchiz, Stanciul, Oprea §i Stan din Rimnic, a càror marfà le fusese sechestratà pentru datoria lui Stefin 5. Cazul cu Bogdan insà este mai grav, fìindcà un om era inchis in temnijà. Fàrà indoialà cà pentru acest om intervine in grabà Oprea vistierul la jupan Iacov, care, dacà il servente, va fi prietenul lui cit va trai6. Cine este acest Oprea vistier? De bunà seamà a fost vistier al 2-lea, de nu apare niciodatà in sfat, insà persoanà importantà. La 21 aprilie 1512, Neagoe voievod serie sibienilor cà vamefii lor au molestat pe Oprea « familiares noster » §i cere sà fie despàgubit 7. La 28 ianuarie 1518 « Oprea pircàlab de Rimnic » este ispravnicul unui hrisov 8, iar la 18 decembrie acela^i an «Oprea vistier §i Valentin pitar» sint trimi§i de domn la Sibiu sà lichideze chestiunea cu argintarul Celestin 9. Dupà aceea, impreunà cu Roman,
      1	A. Sacerdofeanu, Conditale in care a apàrut sigiliul ora$ului Bucure§ti, p. 1098.
      8 Formula exclude din capul locului admiterea unei renovàri, pe care o pretinde E. Vlrtosu, Despre dreptul de sigiliu, * Studii ?i cercetari numismatice * III (1960), p. 338: «un sigiliu renovat ». Pentru aceasta nu avem nici un indichi valabil iar ipotezele nu pot servi ca documente pentru alte ipoteze.
      8	Scrisoarea lui Neagoe este publicata de P. P. P a n a i t e s c u, Documente slavo-romtne din Sbiiu p. 24 — 25 (nr. 16), iar a doamnei Despina de S. Dragomir, Documente nouà, p. 60 — 61 (nr. 51).
      *	Pentru acestea vezi articolele din « Romanoslavica *, voi. Vili, 1964, p. 309—424.
      ‘ S. Dragomir, op. cit., p. 38 — 39 (nr. 28). Data am stabilit-o noi dup5 sigiliu.
      9	Idem., ibid., p. 67—68 (nr. 59).
     7	Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 220 (nr. 398).
       8	Documente, I, p. 133. Vezi lista ispravnicilor.
     •	Hurmuzaki-Iorga, op. cit., p. 237 — 238 (nr. 433).
425