Contribuya predecesorilor ín materie sigilografìcà, desi apreciabilà, n-a ajuns totuçi la cunoaçterea tuturor tipurilor sigilare çi la fixarea cronologici lor. Ín afarà de citirea legendei, arareori li se face descrierea. De aici a rezultat cá únele din interpretàrile lor sínt eronate, cínd nu sínt fant;ziste.
      Reluínd problema ín ansamblul ei,am fost datori sa folosim íntregul material documentar posibil sa fie cunoscut. Pentru cercetarea noastrá ne-a stat la dispozi^ie un material relativ bogat. De la Neagoe Basarab se cunosc hrisoave, porunci si scrisori, dintre care cele mai numeroase (97) au fost publícate dar nu toate au sfat. La acestea se adaugà 7 documente cu sfat din alte colec^ii si 4 inedite 2. ìn total am avut la dispozi^ie 87 documente cu sfat, m a j ori ta tea originale çi numai cíteva cunoscute in traduceri mai noi, nu totdeauna exacte. Mai existà çi o coresponden^a relativ bogatà a lui Neagoe Basarab cu Sibiul çi cu Braçovul, dar in ea nu se men(ioneazá sfatul domnesc çi nu se dau nici numele celor ce au scris 3.
     De buna seamà cà vor mai aparea documente care se vor integra unei colec^ii viitoare, dar nu crederti cà acelea vor schimba listele pe care am izbutit sa le alcátuiin pe temeiul a ceea ce cunoastem acum 4. ìn ce prívente sigiliile, in cea mai mare parte distruse sau rau pastrate, poate vor aparea exemplare mai bune sau care vor inmulti pe cele cunoscute acum ca unice.
     Materialul documentar aràtat mai sus nu a fost primit asa cum se prezintà in edibile respective. Precizez cà, atunci ctnd s-au ivit unele ìndoieli asupra autenticità^, am fàcut con-fruntàri numeroase çi am recurs chiar la studierea scrisului. Am putut do vedi astfel, de pildà, cà documentul din 10 iulie 1517, scris de KkfiTap a,'iak (p, r çi k final suprascrise) este fais, fiindcà scrisul nu apar^ine perioadei çi nu seamànà nici cu al lui K*nT<to ah«k de la 27 februarie 1516. Acelaçi lucru çi cu documéntele scrise de Vintilà (26 mai 1512) si de Vintila gramatic (14 iulie 1521), acesta din urmà fiind fais.
      Pe baza acestui material, studiat act cu act, am stabilit mai ìntìi listele anuale care precizeazà fi e care caz ìn parte; apoi le-am sintetizat in liste pe funeri grupa te in trei ramuri: boieri de sfat, ispravnici çi scriptori.
      Fiindcà adeseori a trebuit sa fac verificàri p£ originale ori de cìte ori traducerile imi nàçteau ìndoieli, am socotit util sà fac o operaie exhaustivà çi in ceea ce priveste sigiliile cu care au fost validate actele. Aceastà cercetare a nàscut. probleme neasteptate, càrora am càutat sà le dau cea mai justa rezolvare. Astfel, reiese mai limpede din cercetarea noastrà cà activitatea politica a lui Neagoe Basarab ìncepe cu mult ìnainte de a fi domn, iar ca boier in sfat are un sigiliu cu emblema heraldicà de pretende. Aceastà emblema va fi men^inutà in timpul domniei çi va fi introdusà in sigiliul cel mare. ìn sfîrçit, am putut identifica un autograf al lui Neagoe çi unul al doamnei Despina. Toate acestea pun in lumina nouà cultura romìnà in limba slavonà la ìnceputul secolului al XVI-lea si dezvàluie un procès nou ìn dezvoltarea boierimii £àrii.
I.	SFATUL DOMNESC
     Dupa domn, instituya principale In stat era sfatul domnesc. Componenda si atribu^iile lui nu sínt inca bine studiate5. Se vede însà cà a existât o mare rivalitate internà çi o fluc-
       1	Doc.um.ente pri\'ind istoria Rorniniei. Tara Romineascà. Veacul XVI, vol. I, Bucure^ti, 1951. Aceasta fiind colectia de bazà, nu am amintit-o ìn note decìt clnd am propus altà datà decit cea propusà de editori pentru unele documento care nu o aveau.
       2	Indicati» necesarà s-a dat la locul cuvenit.
       3	Editate de I. B o g d a n, Regeste, 1902, ?i Relafiile . . ., 1905; Hurmuzaki-Iorga, Docilmente, XV, 1, Bucure?t.i, 1911; Silvi u Dragomir, Docilmente nouà privitoare la relafiile Tàrii Romine?ti cu Sibiul in secolele XV $i XVI, in * Anuarul Institutului de istorie nationals *, IV, Cluj, 1929, p. 3 — 79, cu pianse; G r. G. T o c i 1 e s c u, op. cit.; P. P. Panaitescu, Documente slavo-romine din Sibiu (1470 — 1653), Bucure?ti, 1938, cu 2 plance.
       *	ìn vederea acestei completari aducem ?i aici o contribute. ìn diverse publica^ii sint menzionate clteva: 1) 1512 aug. 2, Tirgovi.ste (D. M i o c, ìn « Studii », 1963, p. 436). 2) 1512 aug. 6, Tìrgovi^te (Al. ? t e f u-1 e s c u, Gorjul istorie fi pitoresc, Tg. Jiu, 1904, p. 298). 3) 1515 sept. 5 (I. R a u i e s c u, Topoloveni, monografìe istoricà, Bucure?ti, 1939, p. 21). 4) 1516 (I. B r e z o i a n u, Mànàstirile zise inchinate si càlugàrii stràini, Bucure?ti, 1861, p. 42). 5 — 6) 1517 martie 10 ?i iulie 19 (Arh. St. Bue., Mànàstirea Mihai Vodà, VIII/70; cf. ?i « Revista istorici! romìnà », VII, 1937, p. 334). 7) 1518 sept. 3 (I. Brezoianu, Vechile institutiuni ale Rominiei, Bucure?ti, 1882, p. 244). 8) 1519 ian. 14 (Id. ibid.). 9) 1521 aprii 8 (St. Grecianu, $irul voie-vozilor, p. 60). 10) 1521 iulie 3 (Al. $ t e f u 1 e s c u, op. cit., p. XIII, datat gre?it 1570). La acestea mai trebuie adaugate ìncà trei: 1519 martie 10, 1520 ian. 20 §i ian. 29, amintite ìntr-un perilipsis din 1764 (Acad. R.P.R. Doc. XI/104) $i cunoscute lui St. D. Grecianu, op. cit., p. 56 ?i 58. Nu trebuie sà uitam cà §i ìn Cronologia tabelarà, in afarà de cele ale càror originale s-au aflat, mai sìnt trei din 1512 oct. 4, 1516 fàrà lunà §i zi §i 1519 aug. 20, amintite ?i de St. D. Grecianu, op. cit., p. 34 §i 56, dupà un manuscris al sàu càruia poate
i	se va da de urmà in vederea unei edi(ii noi a cunoscutei Cronologii tabelare.
6	A se vedea pentru stadiul actual al cercetàrilor, V. Costàchel, P. P. Panaitescu § i
A.	C a z a c u, Viafa feudalà in J'ara Romineascà $i Moldova in secolele XV—XVII, Bucure§ti, p. 343 — 351 §i Istoria Rominiei, vol. II, Bucure§ti, 1962, p. 324 — 327.
406