aspecte ale procesului de creatie originar — in afara reflectàrii morjii eroice a viteazului maeedonean — sustine in sehimb, printr-o nouà documentare, care nu este ultima, existenta unor motive literare medievale comune.
    Faptul cà aceastà anecdota a pàtruns in compozifia literarà a unei traditii epice pastorale rominefti, Miorita, dìnd nastere episodului maicii bàtrine (lume poetica in care putem afirma cu certitudine cà nu a pàtruns ilici o alta fabu-latie de origina sud-dunàreanà, creatia ei urmind fi tehnica literara pro])rie, povestirea directà a faptelor rellectate), formeazà o constatare caracteristicà fi deosebit de importantà pentru istoria cìntecului bàtrinesc. Formele acestui ultim fond fabulativ de tip feudal fi de origina sirbà au ràinas izolate in lumea romìneascà, eflorescenta creata in cel de al XVI-lea secol nu a avut urinàri. Anecdotele lor au circulat fi s-au transmis in limitele duratei memoriei epice, nu au generat noi creatiuni pe aceeafi temà fi mai ales nu au devenit pro-ductive literar in doineniile proprii epicei noastre, in special in domeniul poelicei pastorale.
    Colindul « Maicii bàtrine » fi adaptàrile lui rominefti ce au pàtruns fi in circulatia ardeleanà aruncà o luniinà asupra mediului social càruia i s-a adresat influenta culturalà bulgarà, spre deosebire de cea sirbeascà, fi aniline lumii populure rominefti.
    Ràspindirea colindului nu este in folclorul romin un fenomen cultural izolat. Dimpotrivà, ea coincide fi concorda cu bogate dezvoltàri literare similare in alte domenii ale manijestàrilor culturale populare, de pildà, cu eflorescenta circulatiei de povestiri de tip bogomilic (in care dumnezeu, preschimbat intr-un bàtrin sàtean, ifi viziteazà credinciofii, ca fi dedii primitivi, spre a le incerca credinta) fi mai ales cu conceptiile religioase ale taranului romin, care respira
o	puternicà ideologie bogomilicà, fapt subliniat de N. Iorga 1.
    N. Iorga considera cà,in domeniul popular rominesc, transmisiunile bogomi-lismului cultural s-ar fi conservat mai intens chiar decit in lumea bulgarà. Con-statìnd aceastà situatie, ifi punea firesc intrebarea, pe care ne-o punem fi noi: care au fost fortele sociale fi imprejuràrile istorice care au creat acesl fenomen fi 1-ar putea explica?
    Nici conditile specifice in care se dezvoltà biserica 111 nordul Dunàrii pìnà in secolul al XlV-lea fi nici legàturile religioase dinlre romini fi sla vii de sud, realizate prin predicatori ambulanti, intre care cei mai mulji in secolele X—XVI au fost firesc bogomili — fapte cunoscute fi invocate de N. Iorga — nu ne par suficiente pentru a explica puternicà influenza bogomilicà din ideologia religioasà popularà romineascà. Trebuie sà recurgem la un fapt mai important: contactul direct dintre masele rominefti fi exponentii culturii populare bulgare. Acest contact este atestat istorie.
    § 3. A§ezàrile de bulgari bogomili in Tarile Ilomìne !n secolele al XlI-lea — al XVI-lea. N. Iorga atràgea aten^ia asupra afezàrilor medievale de popula^ii sud-slave, fi in special bulgare, pe teritoriul rominesc, socotindu-le realità^i istorice indiscutabile2. Intr-adevàr, aceste afezàri sint atestate documentar
      1	La création religieuse du Sud-Est Européen, Bucureçti, 1929.
      2	N. I o r g a, Constatâri eu privire la viata agrarâ a rominilor, Bucuresti, 1919 (vol. XVIII din « Studii fi documente eu privire la istoria rominilor»). La p. 15 spune: « se pare cà în aceastâ farà de Jos a principatului muntean colonizarea s-a fàcut de domnie fi nu prin mijlocirea boierilor sau a mânàstirilor, aducîndu-se colonifti de peste Dunàre . . . ».
61