Prerena§terea est-europeanà a ìntàrit unitatea religios-culturalà a popoarelor slave din sud si ràsàrit, pe care le-a cuprins in realizarea unei ortografìi unice, a unui stil unic ; iar prin circulaba din Jarà in |arà a scriitorilor, artistilor, meseriasilor, a oamenilor bisericii, s-a creat
o	mi§care ideologicà unicà §i, ca urmare, o literatura religios-filozofìcà §i artisticà unica, ceea ce a permis o adincà influen^à reciprocà in dezvoltarea culturalà a fìecàrei Jàri in parte.
     Prerena§terea est-europeanà pàtrunzind in Rusia nu a putut sà devinà Rena^tere, ca in apus, datorità dezvoltàrii istorice specifìce a acestei Jàri: insufìcienfa dezvoltàrii economice la sfir§itul veacului al XV-lea §i in veacul al XVI-lea; dezvoltarea rapidà a statului unic centralizat care a inghijit tóate fórjele culturale $i a dus la pieirea culturalà a ora§elor-comune, prin care pàtrunsese Prerena§terea (Novgorod §i Pskov). ìndeosebi a impiedecat acest proces puterea §i tària organiza^iei biserice§ti, care a §tiut sà inàbu§e cúrentele potrivnice §i « eretico». De$i sprijinul care si 1-au acordat reciproc biserica §i statuì centralizat a impiedecat procesul de transformare a Prerena§terii in Rena§tere, totu§i, in cultura Rusiei vechi se intilnesc suficiente elemente care aparan mai mult Rena§terii decit Prerena^terii. Iar cerce-tarea acestor demente se impune preocupàrii speciali§tilor.
★
      Lucrarea lui Dmitrii Sergheievici Lihaciov se impune prin inaltul nivel §tiintifìc al cerce-tàrii, prin obiectivitatea in analizarea materialului documentar §i prin expunerea substanjialà si cursiva, ca o contribuye de o deosebità valoare la adincirea studiilor de istoria culturii vechi. Noutatea vederilor autorului §i temeinica lor argumentare cu fapte din istoria culturilor ràsàritene, in special rusà §i bulgara, fac din lucrare un capitol valoros al unei istorii generale a culturii europene. Orizontul larg si intinsele sale cuno^tinje, dar mai ales excepjionala sa putere de pàtrundere a procesului istoric-cultural conferà lucràrii o importanti deosebità pentru toji istoricii vechilor culturi ràsàritene, privite in unitatea lor structuralà $i in diversi-tatea aspectelor nazionale pe care le-au imbràcat.
ION V. GEORGESCU
    DeJITSY 0ESKÉ LlTERATURY [Istoria literaturii cehe], Editura Academiei cehoslovace de §tiinte, Praga, I (1959), p. 528; II (1960), p. 679; III (1961), p. 625 ».
     Monumentele literare ale culturii cehe apar cu aproape unsprezece veacuri in urmä, in perioada imperiului Marii Moravii (830—904). Eie au un caracter religiös fi stau in strinsà legatura cu procesul crestinarii slavilor apuseni. Cele citeva texte liturgice fi afa zisele legende « panonice » sint printre pujinele texte rämase de pe urma luptei desfäfuratä pe frontiera dintre lumea slavä fi germanici, intre cele douä rituri, slavon fi latin. Legendele panonice (e vorba de viafa lui Chirii fi Metodiu), scrise de altfel intr-un stil cultivat, prezintà in multe privinfe o compozijie schematica fi cu o väditä influenti a modelelor hagiografice bizantine. Pentru aceastä perioadä, ca fi pentru secolele X fi XI, genul cel mai ràspìndit fi mai gustat ramine legenda. Ea e solicitatä de sentimentele de adorale a sfinfilor, ca in cazul lui Chirii si Metodiu fi de necesitatea interpretàrii unor fenomene ale naturii.
     insä imperiul morav nu dureazà prea mult. La inceputul sec. al X-lea, contradic{ii interne fi mai cu searaä nävälirea ungurilor provoaeä desträmarca acestui imperiu. Dupà aceastä datä, centrul vie^ii politice fi culturale se strämutä in Cehia. ln veacurile X fi XI, se lichideazä ultimile resturi de pàgìnism, care frinau dezvoltarea relafiilor feudale, iar lupta dintre cultura latinà fi slavonä continua cu atita inverfunare, incit aceasta din urmä dispare definitiv spre sfirfitul secolului al XI-lea. Limba textelor literare din aceastä epoeä e latina. Excep^ie fac douà legende despre sf. Vàclav (921—929), sorise in limba slavonä. Una dintre eie, scrisä in prima jumätate a sec. al X-lea, glorifica viafa sf. Vàclav, unui din primii suverani din dinastia Premsylizilor. Cealaltà, de la sfirfitul secolului al X-lea sau inceputul celui urmä-tor, nu-i decit o traducere adaptatä dupä cronica latinä a lui Gumpold, episcop de Mantua. La acestea se adaogä fragmente din legenda despre Ludmila, bunica sf. Vàclav fi sofia lui Borivoj, ca fi cintecul liturgie, Hospodine pomiluj ny. Ambele monumente literare fac legatura cu literatura legendarà din perioada Marii Moravii. Limba cehä e atestatä de insemnàrile fi
       1 O prezentare a « Tratatelor de istoria literaturii cehe §i istoria literaturii slovace * a publicat §i C. Barboricä in « Studii de literatura universalä » III, Bucure§ti, 1961, p. 319 — 325.
527