mult largita, 1937) — ìnsuineazà rezultatele unei munci de cercetare ìncepute cu aproape patruzeci de ani in urmà. Dupà ìnceputul fàcut ìn 1925 cu lucrarea Bojeoduna y TypcKO doóa (de alli'el prima lucrare stiin£ifìcà a autorului), preocuparea pentru aceastà problematica nu-1 va mai parasi niciodatà, asa cà publicarea, ìn anii din urmà, a volumelor — monografìi: Cpóu y CpeMy do 173617 (Belgrad, 1950), Cpóu y EühkoJ do Kpaja XVIII eeKa (1952 Cpóu y EyòuMy (1952), Be.iuKa ceoôa Cpòa 1690 (1954), Cpóu y Eanamy do Kpaja XVIII eeKa (1955) \ apare ca un rezultat fìresc al unei cercetàri ìndelungate si sistematice. Pe de alta parte, lucràrile de mai sus i-au créât lui D. Popovié posibilitatea de a reconstituí un tablou de ansamblu asupra viefii politice, economice çi culturale a sìrbilor care au fàcut parte din componenda Imperiului habsburgic. De altfel, ìnsusi automi ne relateazà, in legàturà cu izvoarele lucrarli de care ne ocupàm, urmàtoarele: «Cartea pe care o publicàm e alcàtuità ìn bunà parte din diferite lucràri ale noastre publícate ìn ultimii treizeci de ani, ìnsà, cum e si fìresc, aranjate in raport cu cadrul si prisma propusà: unele au fost prelucrate, aitele làrgite, áltele scuriate, iar áltele se publicà pentru prima datà aici 2. Din aceasta rezultà si prima mare calitate a lucràrii — de a constituí o vastà sintezà (pe aproape 1200 de pagini format mare) bazatà pe cercetàrile personale ale autorului, — dar si unele lipsuri legate de structura generalà a ei, sau ¡negala aprofundare a diferitelor capitole.
      ìn altà ordine de idei, se face adesea evidentà disproporJ.ia rezultatà din prezenja in lucrare a numeroase amànunte, unele mai puÇin semnificative, in timp ce evenimente de importan^ epocalà (Ràscoala lui Doja, de pildà,) sìnt tratate relativ sumar. Explicaría ne-o dà chiar autorul in préfaça primului volum (p. 6), unde aratà cà « Problemelor necercetate le-a fost acordat mai mult spa(iu decìt celor cercetate » iar « Trecutului cultural si social o mai mare atente decìt celui ràzboinic si politic ».
      Propunìndu-si sà ìnfàriseze istoria unei anumite pupillari dintr-o regiune, si nu a regi-unii in generai, se ìn|elege de la sine cà autorul a avut in vedere, cu prilejul seÌecrionàrii si prezentàrii faptelor, in primul rìnd importanza lor pentru istoria acestei popula^ii, contribuya lor in ìntregirea imaginei de ansamblu despre viaja populafciei respective. Cà autorul a vrut ca aceastà imagine sà fìe cìt mai compietà, o dovedeçte, pe lìngà cadrul larg in care a fost conceputà lucrarea, varietatea problemelor luate in discute çi o mare bogàjie de date referi-toare la via^a materialà çi spiritualà, port çi obiceiuri, tràsàturile morale çi psihologice, repar-tizarea teritorialà çi numericà, reíanle cu populadle ìnvecinate etc.
      Adept al concepii conform càreia istoria trebuie sà studieze poporul çi societatea pìnà la familie çi individ 3, DuSan Popovié aduce çi o serie de astfel de date (destul de numeroase), uneori gmpate in capitole speciale (Vezi, de pildà, vol. I, p. 79 — 95, 115 — 132, 151—165; vol. II p. 162 —185; vol. Ili, p. 80—102), alteori presàrate de-a lungul lucràrii. Deosebit de interesante sìnt, mai cu seamà, datele — de asemenea numeroase — privind starea diferitelor oraçe (infamare, populare, organizare, meserii etc.) la epoci diferite (vol. I p. 212 — 263 vol. II p. 317—336; vol. III p. 101—130), sau modul de via^à în asezàrile rurale (vol. I. p. 212-263; vol. II p. 186-315; vol. III p. 131-149).
      Cunoaçterea tuturor acestor aspecte, legate de viaja populariei sìrbesti cu care o parte din popularía romînà din sud-vestul Jarii noastre a tràit în strinsà vecinàtate un lung çir de ani, este absolut necesarà cercetàtorului relariilor romîno-sîrbe, fie ele istorice, lingvistice, etnografìce, sau de altà naturà. în sensul acesta, lucrarea lui Du&an Popovié oferà un excelent material, chiar daeà, în ciuda bogàriei lui, nu este totdeauna suficient de complet sau de edificator. Ne referim în primul rînd la perioada premergàtoare secolului al XV-lea, in care caracterul sîrbesc al populariei slave — cel pu£in în Banat — nu poate fi încà considérât ca dovedit, aça cum susine autorul (vol. I, p. 34—48). Afirmaría cà la 1394 ar fi existât un toponim Æoôporoiuhe (?ruPu^ mh n_a putut apàrea aci mai devreme de sec. XVII) ne face sà ne îndoim si de existen^ unui ait toponim cu tràsàturi sìrbesti (¿JyópaBHija) la 1382. în ceea ce priveçte celelalte exemple, citate de Popovié (probabil dupà Erdelja-novié) 4 ele, fie cà nu sìnt tipie sìrbesti, fie cà provin din sec. XV — XVI (vezi p. 42). ìn al doilea rînd, avem în vedere unele aprecien numerice, fondate pe màrturii aie contemporanilor, care, oricum, nu sînt la fel de exacte ca cele bazate pe datele statistice (acestea din urmà folosite de autor cu bune rezultate ori de cite ori i s-a ivit oeazia) ; si, în sfîrçit, toate acele problème în legàturà cu rezolvarea càrora însusi autorul atrage atenea asupra lipsei de date.
       1 Autorul citeazii adesea §i lucrarea netipârità înca Cpôu y Eapan,u (Sìrbii din Baranja).
       8 Vezi préfaça la vol. I, p. 6.
       3	Vezi prefata la vol. II, p. 0.
     4	Vezi Erdeljanovié Jovan, Tpazoeu najcmapujee cjoeencKoe c/ioja y Eanamy în Sbornik Niederiiiv, Praga, 1925, p. 275—308.
570