ruhii roniiii. Indicabile bibliografice din note, de§i susceptibile de substancíale completan, constituie totu§i un punct de piecare solid pentru cei care ar vrea sa continue a se documenta
in aceastà direc^ie.
     Dupa ce arata cà « formarea celor douà popoare, etnogeneza lor s-a dezvoltat paralel si sub iniluenZe reciproce » prof. D. Radojiéié constatà cà numai de douà ori in cursul istoriei Jor rominii si sìrbii au fost pu§i in situala de a lupta unii contra altora, dar atunci iniziativa nu le-a aparZinut lor: prima data in bàtalia de la Velbujd (1330) $tefan Du§an zdrobind coalijia bulgaro-bizantina, intìlneste ca aliaci ai acesteia si pe romini (« Basarab Ivanco » este amintit in Zaconic printre cei invin^i cu acest prilej). A doua oarà, la Rovine (1394 ; autorul dà 1395), knejii ¡Jtefan Lazarevici, Marco Kralievici si Constantin Dejanovici, vasali ai turcilor, sint silici sa lupte impotriva lui Mircea cei Bàtrin. Koijstantin Kostene(ki, in « Via^a lui §tefan Lazarevici» relateazà cà inaintea bàtàliei Marco Kralievici i-a spus lui §tefan Lazarevici: « Rog pe Dumnezeu sà ajute cre§tinilor; eu a§ vrea sà fìu primul intre mor^i in aceastà luptà ». Ceea ce s-a si intimplat. Mai tirziu, kneazul §tefan Lazarevici a avut rela^ii prietenesti cu Mircea cei Bàtrin.
     In prezentarea rela|iilor sirbo-romine autorul se opreste la urmàtoarele aspecte: 1. legàturile de rudenie dintre familiile domnitoare, legàturi care in cadrul realitàZilor medievale constituiau de fapt rela^ii politice §i aveau repercursiuni culturale importante; 2. Retatile culturale (cea mai mare parte din artieoi se referà la eie) ; 3. Incercàri de colaborare in lupta antiotomanà.
      Pentru cele dintii sint amintite càsàtoria lui $tefan Uro§, fìul lui ¡Jtefan Du§an, cu Ana, fiica lui Nicolae Alexandru Basarab (care a supravie^uit so^ului §i s-a càlugàrit, pare-se, cu numele Elena) §i mai ales càsàtoria Elenei, fica ultimului despot sirb Iovan Brancovici cu Petru Rares. Sint citate inscripZiile de pe bisericile moldovene§ti unde Elena apare ca fiica lui Iovan Brancovici §i se relateazà, dupà Gr. Ureche, episodul cu scrisoarea de desvinovàZire càtre sultán pe care i-ar fi compus-o lui Rare§ soZia sa. Se aminte§te rolul ei in politica Z^rii §i faplul cà fiica sa, Roxanda, a fost soZia lui Al. Làpu§neanu, in care calitate a ajutat mànà-stirea sirbeascà Mile^ava.
      Cum era $i firesc, relaZiile culturale sint cei mai larg infàZi^ate, incepind cu Nicodim de la Tismana, despre care se dau stirile cunoscute, cu bibliografia la zi (p. 15 — 16). Este menZionat Grigore rfamblac care a fost §i egumen la mànàstirea Deceani si care prin activitatea sa « apar-, t.ine vechilor literaturi bulgarà, rominà, sirbà si rusà» (p. 16). Amànun^it sint indicate numerasele stiri de istorie romineascà cuprinse in analele sirbesti (p. 16 —17) fi este amintità prezenZa stirilor de istorie sirbà din istoriografia veche romineascà. Se aratà cà in a doua jumàtate a secolului al XV-lea scriitorul sirb de origina bizantina Dimitrie Cantacuzin a scris o scurtà nota geograficà referitoare la « Zemalja Dakija » (Jara Daciei), aflàtoare intr-un codice alàturi de o altà scriere similarà, a lui Macarie egumen la Hilandar. In acesta, autorul vede cu bune temeiuri pe fostul tipograf din Tara Romineascà.
      Un moment plin de semnificaZii este acela cind «ZariZa Mara» (fiica lui Gheorghe Brancovici $i soZia sultanului Murad II) transmite responsabilitatea ocrotirii stràvechii ctitorii a Nemani-zilor, lui Vlad Càlugàrul (1485—1496) devenit astfel « ultimul ctitor » al Hiladarului. Intr-ade-vàr, e oarecum simbolul trecerii mo§tenirii politice §i culturale a civilizaZiei medievale sirbesti, curmatà de turci, asupra rominilor, care o vor primi ca un element esenZial in sinteza politicà si culturalà realizatà in epoca lui Radu cei Mare §i Neagoe Basarab. PrezenZa sirbilor intre exponenZii acestei sinteze este inregistratà in persoana mitropolitului fàrii Rominefti, Maxim, (numele de càlugàrie al ultimului deZinàtor al titlului de despot-George Brancovici) despre care se amintesc datele esenZiale, §tiute, §i mai ales a tipografului Macarie, a càrui activitate in fara Romineascà este infa^atà pe larg. Datorità cercetàrilor proprii, autorul aruncà o lumina nouà asupra lui Macarie, concluziile sale fìiind prezentate aici succint, pe baza unor materiale publícate anterior. Macarie a scris, in calitate de egumen al Hilandarului, o foarte interesantà descriere a «TTàrilor Dacice » (p. 20 — 21; cercetàrile savantului sirb, insolite de reproducerea manuscrisului lui Macarie, la D. Mioc, Date noi cu privire la tipograful Macarie, in « Studii», XVII, 1963, p. 429—440). InfluenZ-a sirbeascà este vizibilà §i in lnvà\àturile lui Neagoe Basarab (« Vidov dan » §i alte elemente lexicale sirbesti).
      Dupà Sircu, autorul relateazà in continuare despre « ViaZa Sfintului Nicolae Sofiiski », sfìnt care a tràit in a doua jumàtate a secolului XVI si in a càrui biografie se reflectà realitàzi din Jara Romineascà (p. 23 — 24). Se aminte^te despre Bozidar Vukovié (lipsefte insà Dimitrie Liubavici !).
Douà pagini sint rezervate colaboràrii in lupta antiotomanà in cadrul coaliZiei antioto-mane create la sfirsitul secolului XVI §i inceputul secolului XVII. Autorul se referà la activitatea patriarhului de Pec, Iovan, la legàturile acestuia cu vàrul sàu care era mitropolitul Tàrii Rominesti §i insistà asupra ràscoalei din Banat din anul 1594. Conducàtorul ràscoalei,
574