—	Ni se pare cà ìncercarea de a data tipurile posibile de scriere folosite de slavi in perioada precrejtinà este cel pufin indràzneajà. Cu atit mai mult cu cìt nu ftim in ce màsurà poate fi considerata neviere folosirea unor semne cu un evident rol mnemotehnic. Nu este exclusa posibilitatea folosirii de catre slavi, in aceastà perioadà, a semnelor din alte alfabete ($i in primul rind din cel grecesc), dar de la acest punct mai departe lipsesc incà dovezile materiale.
     —	Avind in vedere caracterul de abordare globalà a problematicii — lucrarea isi propune in primul rind un scop informativ — ni se pare nemotivatà lipsa unei prezentàri succinte (dar ceva mai dezvoltate decit cea de la pag. 65) a celorlalte ipoteze cu privire la alfabetul-model care a stat la baza alcàtuirii scrierii glagolitice. (De altfel nici trimiterea la bibliografia de la sfirsitul lucràrii nu este concludente, deoarece lipsesc unele titluri — vezi de exemplu M. Cohen $.a.).
     —	Ni se pare, de asemenea, nemotivatà omiterea in argumentare a datelor lingvistice (la stabilirea raporturilor de intiietate). Modul extrem de expeditiv in care se aduc in discute aceste date (vezi exemplul la pag. 147) nu se ridica la nivelul generai al lucràrii.
     —	Din lectura succesivà a argumentelor §i contraargumentelor folosite de autor (sau trecute sub tàcere !) se poate crea impresia cà V. A. Istrin §i-a formulat ipoteza sa cu privire la aparifia $i succesiunea in timp a alfabetelor inainte de a elabora lucrarea pe care o discu-tàm. Altfel nu s-ar putea justifica lipsa unor contraargumente cu valoare hotàritoare in combaterea ipotezei formulate de N. A. Konstantinov. Pe de alta parte, uneori arguméntele « pro » sint la fel de puternice ca §i cele « contra » (de exemplu in problema stabilirii raporturilor temporale intre cele douà alfabete), ceea ce il face pe cititor sà se intrebe de ce autorul sustine una, §i nu cealaltà tezà.
     Apàrutà la aniversarea a 1100 de ani de la inceputul misiunii morave a fratilor Chirii si Metodie, lucrarea lui V. A. Istrin totalizeazà rezultatele cercetàrilor efectúate pinà in momentul de fatà.
      Din pàcate, istoria nu-$i dezvàluie intotdeauna cu u§urintà toate tainele. §i unele dintre eie au ràmas incà — si in acest domeniu — nedezlegate.
E. NOVICICOV
    LlHACIOV D. S., Kyjibmypa Pycu epeMenu Auòpen Pyóneea u Enuffianun IJpeMydpoao (KOKeif XIV — nana.no XVee.J. AKafleMHH HayK CCCP, HayHHO-nonyjiHpHa» cepn». M3,aaTejibCTBo AxafleMHH HayK CCCP, Moscova-Leningrad, 1962, 172 p. + 21 ilustrajii.
      Cunoscutul specialist in problemele de veche culturà rusà Dmitrii Sergheievici Lihaciov analizeazà in ultima sa lucrare Cultura Rusiei In timpul lui Andrei Rubliov si Epifanie cel Preaintelept (sfirsitul veacului al XIV-lea — inceputul veacului al XV-lea) una din perioadele cele mai importante din istoria culturalà a Rusiei, « epoca unui energie avint, vremea de crearle incordata §i variatà, vremea constituirii intensive a culturii nazionale ruse ».
     Dupà cum arata autorul, in aceastà perioadà « curentele culturale locale din perioada fàriini(àrii feudale, care scoteau la ivealà aspecte diferite ale geniului creator rus, se unesc intr-un singur §i puternic curent al culturii nazionale ruse » (p. 4). Prin prezentarea celor mai specifice manifestàri ale ei, autorul isi propune « sà incadreze cultura rusa din aceastà perioadà in ansamblul culturilor celorlalte popoare europene » ca o « culturà ce se caracteri-zeazà prin acelea^i tràsàturi premergàtoare Rena§terii ca §i cultura celorlalte popoare euro-pene ». .Si cum Prereuaijterea (IlpeflB03p0)tweHne) poate fi descoperita inainte de toate in manifestàrile culturale spirituale » (p. 4) autorul va làsa la o parte cultura materialà a epocii (agricoltura, meseriile, comer{ul §i celelalte) §i se va rezuma la cercetarea culturii spirituale, urmàrind in toate manifestàrile ei, tràsàturile specifice « Prerena^terii ».
      In Introducere (p. 5 — 21) autorul prezintà succint evenimentele §i fràmintàrile din via^a cnezatelor ruse, urmàrind sà Ìnìatiseze procesul aparijiei statului rus unificat in jurul Moscovei si modul in care autoritatea politicà !ji spiritualà trece mai intii de la Kiev la Vladimir, iar in veacul al XIV-lea, o datà cu inceputul ac^iunii de eliberare de sub jugul tàtàràsc, la Moscova, conducàtoarea luptei.
      In epoca studiatà ia na^tere « statuì moscovit ca stat puternic centralizat, cu autoritate de fier, cu armata puternicà, cu teritoriu unic, stat cerut de interesele comer{ului, meseriilor, agriculturii, de interesele apàràrii tàrii, de interesele ìntregii popula^ii ». Prin aceasta « se
522