In ceea ce priveste pâtrunderea elementelor husite pe teritoriul ■J.arii noastre, aceasta se datorefte printre aitele fi « legâlurilor directe (subì, aut.) dintre Càrile noastre fi mif carea revolucionará husitâ » *. De fapt, e vorba de caile prin care husitismul s-a râspîndit spre Cinuturile din rásáritul Europei, de care autorii s-au mai ocupat In articolele amintite mai sus. Reluìnd analiza tezelor husite din Transilvania si Moldova, autorii ajung la concluzia cá másele populare, rìnduite pe un front larg de acCiune, erau hotàrîte sa lichideze eu ierarhia ecleziasticâ2. în locul bisericii catolice din Transilvania, care urma sa fie desfiinCatâ, tezele propovâduiau întemeierea unei biserici noi, bazatâ pe egali-tatea absolutâ, fârâ dijme si obliga^ii feudale.
     Ideea de a apropia cît mai mult situatia din parile noastre de conditile sociale fi economice din Cehia sec. al XV-lea nu ni se pare dintre cele mai feri-cite. Autorii o fac fi de asta datà, ìndemna^i fiind la aceasta fi de faptul cà întreaga expunere e axatâ pe aceastà idee, a prezentei mifcârii revolucionare husite, conceputâ în totalitatea ei, pe teritoriul patriei noastre, cum reiese chiar din titlul articolului mai sus amintit.
     A se vorbi de o mifeare revolucionará husitâ, care sâ se fi desfâfurat în Cárile noastre sub tóate aspectele ei, mi se pare exagerat. în orice caz, denumirea aceasta e improprie, deoarece creeazâ nedumeriri fi echivocuri în context.
     Trecînd la prezentarea succintâ a evenimentelor din 1437, autorii le tra-teazâ de pe pozicii marxiste fi stâruie mai aies asupra comunitàri de luptâ a romînilor fi ungurilor, oprimaCi de aceeafi clasâ stâpînitoare. Spre deosebire de istoriografia burghezâ maghiarâ fi romînâ, care au prezentat râscoala de la Bobîlna în culori nationaliste 3, autorii reliefeazâ toemai caracterul solidari-tâcii de clasâ a râsculatilor, romîni fi unguri laolaltâ.
     Pe lîngâ evenimentele legate de aceastâ râscoalâ, autorii au mai inclus în sfera cercetârilor fi influença husitismului asupra « evoluCiei culturii fi artei militare din Carile romîne » (p. 212—213). E vorba, în primul rînd, de influença pe care ideile husite au exercitat-o asupra traducerii în limba romînâ a pri-melor texte religioase la sfîrfitul sec. al XV-lea fi începutul celui urmâtor. în al doilea rînd, Demény fi Pataki afirmâ, de altfel o chestiune deja cunoscutâ, câ ármele, tactica fi strategia de luptâ a oftilor romîne din sec. al XV-lea fâceau parte din arsenalul artei militare husite. Aceastâ analogie a mijloacelor de luptâ nu se datorefte caracterului popular al oftilor romîne, care o apropia de oftile taborite — cum sustin autorii — , ci faptului câ « armamentul folosit în Cârile noastre nu se deosebea prea mult de cel din apus » 4.
     Pentru felul în care sînt puse únele problème fi prin caracterul lui de sin-tezâ, studiul lui Demény fi Pataki constituie o contribuCie pozitivâ fi repre-zintâ un pas înainte pe linia acestor cercetàri 5.
     1	Ibidem, p. 196.
     2	Ibidem, p. 202.
     3	De pildà I. C r à c i u n, La révolte de Bobîlna, 1437—1438, «Revue de Transylvanie», IV, 1938, 3—4, p. 35 si urm.
     4	Vezi si Viata feudalâ în fara Romîneascâ fi Moldova, Bue., 1957, p. 403.
     5	în legatura eu aceasta, literatura noastrà istoricà marxista în limba maghiarâ s-a îmbo-gâfit eu o monografie consacrata Râscoalei populare de la Bobîlna din 1437—1438, datorità lui L. Demény: Az 1437—38-as babolnai népi felklés, Bue., 1960, în care un capitol e dedicat « Ràspîndirii miscàrii husite în fara noastrâ înainte de râscoala de la Bobîlna » (p. 143—177).
399