mai inainte, autorii au calificat-o « mifcare nationalà de eliberare », fàcìnd aplicatia urmàtorului citat din Lenin: « In epoca pràbufirii feudalismului si absolutismului, mifcàrile nazionale devin mifcàri de masà, atràgìnd in arena politica, intr-un fel sau altul, tóate cíasele popula^iei ».
    Aceste douà caracterizàri ale ràscoalei sint opuse fi nu se ìn^elege cum pot fi deopotrivà de vaiabile. In ce fel este posibilà coexistenja caracterului social si national cind in lupta contra jugului stràin, intervenind fi constiinja nationalà, cíasele sociale isi dau mina, in timp ce lupta pentru deslìintarea rela|iilor feudale ascute antagonismele de clasà din làuntrul unei societàri?
    lntimpinàm deci douà atitudini reprobabile fata de aspectele contradic-torii ale realitàtii: indepàrtarea contradictiei, adeseori prin estomparea unei laturi, in numele principiului logie al noncontradicjiei — grefit aplicat — , sau afezarea pe acelafi pian a faptelor ce se opun, ceea ce face ca reali-tatea sà parà de neinteles fi duce la contraziceri de gindire, la abateri de la logicà.
    In cartea lui D. Berindei fi T. Mutafcu, Aspecte militare ale ràscoalei populare din 1821 (Bucuresti, 1962), latura socialà fi nationalà sint, in generai, egali-zate: « Miscarea a avut de la inceput douà obiective, unul social si altul nacional ; s-a urmàrit atìt inlàturarea regimului de oprimare boieresc,. . . cit fi a sisteinului turco-fanariot si a dominatici otomane » (p. 199).
    Spre a ne apropia mai mult de adevàr, este necesarà cercetarea contradic-tiilor ce s-au manifestai in ràscoalà, privite in interactiunea lor.
    § 7. Am spus mai sus cà, in genere, ¡storiografia mai nouà a modilicat explicatia datà de Xenopoi caracterului ràscoalei, fi anume ideea cà ràzboiul tàrànesc fi lupta nationalà ar fi reprezentat douà faze succesive in mifearea din 1821. lnsà teza, cu o bazà documentará mai solidà, cà aspectul social fi cel national au fost simultane, ridicà problema, neclarificatà incà, a raportului dintre eie. S-au vàzut rezultatele ilogice la care duce ipoteza egalizàrii (echi-iibràrii) luptei de clasà din interior cu lupta de eliberare nationalà. Puse pe acelasi pian, eie nu se impacà, ba chiar, in aceastà imprejurare, se exclud, liecare implicind alte relatii ìntre fortele sociale. Coexistenta lor este tot ufi realà la 1821 fi explicabilà prin preponderen^ unei laturi asupra celeilalte. lerarhizarea laturilor in ràscoala din 1821 are caracter obiectiv. Amìndouà sint expresia unor contradictii: lupta socialà decurge din contradictia intre boie-rime fi cíasele exploatate, pe cind lupta pentru independerá i.fi are sursa in contradictia dintre societatea romineascà fi stàpinirea otomanà.
    Din filozofia marxistà ftim cà, ori de cite ori intr-un proces existà mai multe contradictii, una din eie se detafeazà de celelalte, situindu-se pe locul prim in ordinea importantei fi cà aflarea acestei contradictii este conditia « sine qua non » a intelegerii fenomenului studiat. Caracterul mifeàrii din 1821 nu e limpezit pe deplin, fiindcà nu s-a eluciadat problema contradictiei principale in aceastà ràscoalà. Incercind sà o aflàm ne retine mai intii intrebarea dacà nu cumva boierimea fi stàpinitorii turco-fanarioti se grupeazà la un poi, iar poporul la celàlalt, càci in aceastà ipotezà lupta socialà fi cea nationalà sint inseparabile si se confunda, eie decurgind din una fi aceeafi contradictie. Cind cercetàm cauzele ràscoalei, vedem cà dominala otomanà fi feudalitatea internà erau intr-atita de unite, incit norodul n-ar fi putut distinge totdeauna impilàrile ce veneau din afarà, de cele care porneau dinàuntru. Exploatarea era un sistem, in care se imbinau obligatiile asupritilor fatà de stàpinii mofiilor, cu acelea
263