vin, apoi nuniai de pe acest ultim produs L Faptul cà vama pentru nego^ul eu peçte era socotitâ în perperi, iar darea respective purta chiar acest nume în documentele secolului XV, într-o vreme cînd evaluarea mârfurilor se fâcea aproape numai în ferturi, bani çi ducaci, iar emisiunile perperului încetaserâ aproape eu totul, întâreçte presupunerea câ perceperea acestor taxe a început mai de timpuriu. probabil din veacul al XIII-lea, cînd aceastâ monedâ de aur' se bucura de o pre^uire deosebitâ în jinuturile dunârene2. Folosirea hiperpe-rului de aur — deci a unei monede de valoare ridicatâ, în locul celei obiçnuite de bronz sau chiar de argint — se explicâ prin volumul mare al mârfii, prin cantitâÿle importante ce se vindeau si se încârcau în corabii ji câru|.e — aça cum precizeazâ mai tîrziu documentele secolelor XV çi XVI; aceste cantitâji trebuiau taxate, ca atare, cu semnul monetar cel mai cuprinzâtor. Beneficiarii « pârpârului » au fost feudalii. Intocmai cum regele Bela IV dispunea de venituri din pescâriile çi iazurile Olteniei, tot astfel §i acei « majores terrae », de|înînd autoritatea locala, au impus în folosul lor piata unei dâri speciale asupra acestui bogat $i traditional produs al apelor Jârii Romîneçti, în primul rînd al Dunârii si bâltilor ei. Cînd statuì feudal se unifica, la începutul secolului XIV, beneficiul vàmii si al dârii trece asupra domniei, care, uneori si în anumite zone, îl cedeazâ unor mari feudali, în cazul nostru, inânâstirii Cozià'
    Un ait articol de export a fost ceara. într-un contract încheiat la Pera, la 6 octombrie 1291, Francise de Multedo déclara a fi primit la Vicina, de la Bergog-ninus Bave, trei sloiuri de cearâ — în greutate de cinci cintare — §i un rotul, pe care le-a expediat la Genova, pe bordul vasului Squarzafica3. Alt transport este trecut într-un contract din 6 iulie 1281, semnat tot la Pera, dar farà a preciza locul încârcâturii 4. Cum Tara Romîneascâ, ca fi Moldova au fost cunoscute exportatoare de cearâ în tot evul mediu, socotim câ un asemenea nego} a avut loc obifnuit çi la Vicina, în ultimele decenii aie secolului XIII 5.
    Pieile de cornute mari, carnea sâratâ fi lemnul, des amintite la export în secolele XV—XVI, au figurât, probabil, printre produsele cumpârate de geno-vezi la Vicina, defi actele pâstrate nu dau vreo indicale asupra proveniente} lor: 200 piei de bou sînt trecute într-un contract din 1 august 1281; alte 13, la 25 august ®. La 7 octombrie, Guglielmo de Landò primea la Pera 499 bucàti de carne de porc sâratâ, adusâ recent 7.
     1	Ca dare pentru pefte: documentele din 11 ianuarie 1505 fi 3 februarie 1507 (DIR, XVI, B, 1, p. 25 fi 41); 1 aprilie 1526 {DIR, XVI, B, 2, p. 4) ; 5 septembrie 1568 (DIR, XVI,
B,	3, p. 287) ; 18 aprilie 1622 (DIR, XVII, B, 4, p. 104). Ca o dare pe vasele de vin: 4 iulie 1497 (DIR, XIII-XIV-XV, B, p. 247) ; 11 ianuarie 1505 fi 8 noiembrie 1523 (DIR, XVI, B, 1, p. 25 si 177) ; 28 iulie 1709 si 26 septembrie 1730 (Analeflerul, édifia Dinu C. Giurescu, in SMIM, V, 1962, nr. 58 fi 215) ; 14 mai 1775 si începutul secolului XIX (V. A. U r e c h i a, Istoria Romlnilor, VI, p. 128—129 si X, B, p. 137, nota). Cf. de asemenea Octavian
I	1 i e s c u, Despre hiperperii «ad sagium Vicinae », Bucurefti 1961 (în manuscris). Pentru diseufia asupra vechimii pârpârului : Const. C. Giurescu, Istoria pescuilului fi pisciculturii (Editura Academiei R.P.R., sub tipar).
     2	Vezi mai sus, p. 367—368.
     3	Contribution à l’histoire de la domination byzantine et du commerce génois en Dobrogea, în «Académie Boumaine, Bulletin de la section historique», t. X, Bucarest, 1923, p. 188.
      4	Actes . . ., p. 86 (nr. XXII).
5	Cearâ se aducea fi din fârmurile nordice aie Mârii Negre: Actes..., p. 108 fi 138.
     6	Actes . . ., p. 115 fi 135 (nr. LXVII si XCVIII). Piei se aduceau fi din finuturile ruseçti: ibidem, p. 220, (nr. CCXXV).
     7	Fàrâ arâtarea proveniente!: Actes..., p. 165 (nr. CXLV).
373