Printre lucràrile de sintezà apàrute cu aceastà ocazie se numàrà lucrarea 1100 de ani de scriere slavâ a lui V. A. Istrin. Preoeuparea principali a autorului o constituie problema apari^iei celor douà sisteme grafice slave, raporturile dintre eie, precum çi soarta lor ìn perioada de dupà moartea lui Metodie.
     Cartea cuprinde cinci mari capitole, dupa cum urmeazà: I. Istoricul vie{iiy luptei §i faptelor carturarilor slavi Chirii (Constantin filozoful) si Metodie; II. Ce reprezentau alfabetele slave — chirilic ¡fi glagolitic — çi pe ce bazâ au fost create; III. Exista oare scrierea la slavi pînâ la introducerea alfabetului de câtre Chiril (Constantin) §i care era aceastâ scriere ; IV. Care din cele douâ alfabete a fost alcâtuit de Chiril (Constantin) §i de unde a apârut cel de al doilea alfabet slav ; V. Dezvoltarea scrierii chirilice in Rusia çi URSS. La aceste capitole se adaugà un indice bibliografìe cu principalele lucrâri referitoare la tema studiata. Vom încerca sà rele-vâm succint cîteva puñete de vedere care ni se par importante pentru concepta autorului, sau care comporta discucii.
      în primul capitol, V. A. Istrin schi^eazâ o imagine destul de convingàtoare a caracte-rului contradicjiilor dintre Roma çi BizanJ pe târîmul religiei, subliniind modul mult mai fin, mai diplomatie, în care acesta din urmà lolosea creçtinismul ca instrument de supunere a vecinilor sài. Atitudinea mult mai îngàduitoare a bisericii ràsàritene (neperceperea zeciuielii, permisiunea de a se alcàtui alfabete proprii aie popoarelor de curînd crestinate, dezvoltarea culturii acestor popoare etc.) a fàeut ca popoarele slave sà se simtà atrase mai mult de Bizant decît de Roma. Se pare câ, în cazul Moraviei, a existât si un ait motiv pentru strîn-gerea legàturilor dintre aceastâ Jará Bizan^: Rostislav, împingîndu-çi h ota re le pînâ la teritoriile stàpînite de bulgari, càuta sà-i opreascà pe acestia de a încheia alianza cu Ludovic al Germaniei, împotriva càruia ducea o luptâ permanentà. Çi numai Bizantul îi putea opri pe bulgari de la aceastâ alian{à cu Ludovic îndreptatà, evident, împotriva statului morav. In aceastà conjuncturà apar mai clare cauzele ce 1-au ìmpins pe Rostislav sà-si trimità solii pentru a cere misionari din Bizan$.
     în continuare, autorul enumerà izvoarele care pot servi la studierea vie^ii celor doi misionari, le descrie viaja pe baza acestor documente, insistìnd asupra càlàtoriilor pe care le-a iacut Chiril (Constantin) ìnaintea misiunii morave. Succint se redau episoadele misiunii morave, cu situala dificilà ìn care au fost puçi Chiril si Metodie dupà acceptarea de càtre Rostislav a condi^iilor grele de pace impuse de Ludovic. Ultímele evenimente au întàrit pozi^ia clerului catolic din Moravia, care, printre áltele, a'refuzat sà acorde elevilor lui Constantin çi Metodie cinurile bisericeçti. în aceastà situale Constantin si Metodie a veau o singurà posibilita te: sà caute rezolvarea fie la BizanJ, fie la Roma. Si ei aleg ultima cale.
     In literatura problemei au apârut diferite puñete de vedere 1. V. A. Istrin considera cà cei doi fra^i s-au ìndreptat direct spre Roma, avìnd motive bine întemeiate: este cunoscut faptul cà, ìn decurs de mai multe secóle, papii de la Roma au càutat sà-si completeze — pe orice cài — colecta de moaçte ale sfmjilor. De o deosebitâ precuire se bucurau moastele primilor papi de la Roma, cel dintìi papà fìind considérât chiar apostolul Pavel. Or, ìn timpul càlàtoriei pe care o fàcuse la hazari, Constantin descoperise osemintele papei Clement care, fìind exilât de càtre Traian toemai prin pàr^ile Crimeii — dupà cum spun legendele —, a fost ìnecat in mare de càtre pàgîni. Constantin ìsi dà seama de importanza descoperirii sale (Clement era considérât cel de al treilea papà al Romei !) çi nu se desparte de aceste moaçte ìn niciuna din càlàtoriile sale. Oferirea acestor moaçte papei de la Roma, in schimbul acordàrii dreptului de a efectúa serviciul divin si de a tipàri càrfi in limba slava, ar constituí, dupà autor, motivul pentru care càlâtoria lui Constantin si Metodie a avut ca ^el Roma si nu Bizan(ul.
      Capitolul se ìncheie cu o bunà prezentare a evenimentelor ulterioare sosirii celor doi fra^i la Roma, a mor^ii si a persecu^iilor la care au fost supusi elevii si continuatorii operei începute de Constantin çi Metodie.
      în al doilea capitol se face prezentarea caracteristicilor celor douà alfabete slave — chirilic çi glagolitic — indicìndu-se provenienza fìecàrei litere, valoarea lor etc. . . Se expun ipotezele mai multor cercetàtori ai acestei probleme. Ultima parte a capitolului se ocupà de descrierea celor mai vechi monumente de limbà slava scrise ìn chirilicà çi glagoliticà. Bazìndu-se pe o comunicare fàcutà de E. Gheorghiev 2, autorul noteazà drept cele mai vechi monumente de limbà slava inscrip|iile din biserica tarului bulgar Simeón
1 A se vedea de ex., V. A. Rilbasov, HcmopuuecKue MOHoypafjìuu, CI1B, 1901; N. Grafia n-ski, JJenmeAbHocmb KoncmanmuHa u Mecfiodun e Rcaukomoposckom KHjwtcecmee, « Bonpocbi hctophh », 1945, 1.
      *E. Gheorghiev, (Ocnoeubte eonpocbt eo3HUKHoeeHUH cmapocAae.HHCKOù (cmapoòo/ieapcKOù) Aume-paniypbt u emapocAaenHCKozo (emapoóoAzapcKoeo, :i3biKa, vol. I. 1958) afirma cà ìntr-una din inscrip^iile amintite se poate descifra cu uçurintà anul 893.
520