§i (le filologie slavà. El noteazà eazuri in care Berinda dà echivalente din diverse limbi slave pentru un cuvint, exemple de latinisme §i grecisme la slavi si chiar a unui rominism (must), el noteazà cazurile grecite de transcripjie, la Saharov, ale diverselor cuvinte.
      Cele mai interesante sint observable lui Hasdeu §i sublinierile sale in legàturà cu ele-mentele din lexiconul lui Berinda care ne ajutä sà reconstituim moravurile, institu^iile, dreptul, cultura materialà a epocii. El noteazà astfel indicabile cu privire la tehnologia preparàrii scarlatului pentru colorarea stofelor, unitatea de vinzare a stofelor in corner^, no^iunea de mo^tenire, breaslà, nojiuni de numismatica, de unitàri de màsurà, credin^e §i superstiti legate de pietre scumpe, animale etc. Este interesant sà constatàm cà la aproape 100 de ani de cind Hasdeu i§i nota, pentru uzul sàu propriu, aceste constatàri pe marginea Lexiconului lui Berinda, cercetàtorii contemporani incep sà abordeze lucrarea sub acelasi punct de vedere, prezent la el pare-se pentru intiia oarà. O dovadà gràitoare in acest sens ne-o oferà substancíala recenzie a lui G. Koliada la reeditarea lexiconului, apàrutà de curind 1. Koliada se opreste pe larg asupra informa^iilor pe care ni le poate oferi lexiconul in ce priveste nivelul culturii, cunostin^elor (§i erorilor) stiinjifice ale Rusiei secolului al XVII-lea, asupra denumirilor monetelor, unitàjilor de màsurà, nojiunilor de teorie literarà. Materialul lexiconului ii indicà, de exemplu, cà Rusia secolului al XVII-lea cunostea destul de bine mitologia, deoarece Berinda se mul^umeste sà dea la numele grece^ti ale zeilor coresponden^ele lor latine. Cà, in ce priveste monezile, Berinda a vea largi cuno^tin^e istorice, era bine informat §i in probleme de terminologie literarà. In schimb, in lexicon i§i gàsesc reflectate supersti^iile in legàturà cu vietàji ■legendäre ca fenixul, sirenele etc., nedepà^ite de §tiin^a vremii, ca si credila in horoscop. Lexiconul ne poate aràta §i ce cuvinte, devenite azi interna^ionalisme, erau pe atunci neolo-gisme etc.
      Desigur, Koliada nu epuizeazà problemele ridicate. M-am oprit asupra recenziei mai mult pentru a dovedi cà intuita atit de surprinzàtoare a lui Hasdeu a schijat direc^ii de cerce-tare care s-au realizat mult mai tirziu. Crederli cà nótele lui ar putea servi azi ca un imbold si un model pentru cercetàtorii nostri.
MAGDALENA LÁSZLÓ
    VLADIMIR SmILAUER, Osidlent Ce eh ve svelle mistnich jmen. Editura Acaderniei cehoslovace de ^tiinte, Praga, 1960, 386 p.
      Inainte de a incepe expunerea materialului, folosind o metodà cu totul nouà, automi lucràrii Popularen Cehiei in lumina toponimiei face in Introducere citeva precizàri interesante, care merità a fi sublimate. Mai intii, prof. Smilauer cautà sà fìxeze locul toponimiei in cadmi disciplinelor istorice si filologice. Deoarece unii specialisti sus^in cà toponimia, prin obiectul cercetàrilor sale, face parte din sfera lingvisticii, automi afirmà cà, din punct de vedere §tiin^.ific, avem de-aface cu o disciplina independentà, situatà intre lingvisticà, istorie si geografie. Fiind vorba de nume, apàrute de-a lungul timpului si ràspin-dite in diferite puncte geografice, la solu^ionarea unei probleme de toponimie colaboreazà lingvisticà, istoria §i geografia. A§adar, toponimia trebuie studiata simultan sub trei aspecte: lingvistic, istorie §i geografìe. ìntre toponimia istoricà — adicà toponimia ca izvor istorie — §i cea lingvisticà nu existà niciun fel de contradic^ii, deoarece explicaría istoricà urmeazà a fi precedatà de o anumità analizà lingvisticà, necesarà interpretàrii istorice a problemei toponimice.
      Làmurind pozifia sa fajà de obiectul toponimiei, autorul recunoaste cà aceastà concep^ie intimpinà in practicà mari dificultà^i. De aici se naste in mod firesc o intrebare, la care nu se poate ràspunde chiar a$a de u§or, toemai pentru cà ràspunsul e legat de pregàtirea fiecàrui cercetàtor. Cine urmeazà sà se ocupe de toponimie: lingvistul, istoricul sau geograful? La aceastà chestiune prof. Smilauer nu ràspunde direct, ci formuleazà condi^iile pe care trebuie sà le indeplineascà cel care se ocupà cu studii de toponimie. Dupà pàrerea autorului, un astfel de cercetàtor va trebui sà aibà o pregàtire complexà de lingvist, istorie §i geograf.
      Studiul toponimiei cere, in primul rind, ceea ce numim de obicei instinct lingvistic, un sim^ deosebit pentru ceea ce ar putea fi posibil si imposibil, pentru oportunitatea si lipsa de oporrunitate a unei interpretàri, care sà inlesneascà luarea unei decizii, acolo unde nu se poate
       1 G. I. Koliada, Caoshuk IJasteu Eepundu, in « PaiWHCbKe JiirepaTVDoiHaBCTBO ». Kiev, Nr. 6, 1963, pag. 135 338.
564