cintàrii. Vocalele suplimentare màresc expresi vitatea versului, scoi in evidenza anumite cuvinte sau silabe.
      Aeeluia§i cere de probienne ii este consacrat articolili lui S. V. §ervinski Accentui logie ca element de versificarle. Elementele de sens nu pot sa nu influente structura accentologicà a versului. ìncà Sumarokov arata cà exista o legàturà intre l’orba accentelor §i sens. Dupà cum arata §ervinski, accentele logice conferà silabelor accentuate o intensità te suplimentarà. E1 nume§te aceste accente « logo-ritmice ».
      Probleme importante de lingvisticà aplicatá trateazà lucrarea Incercare de creare a tipologici fonologice a limbilor inrudite indeaproape de M. I. Lekomfeva, I). M. Segai, T. M. Sinlnik, §. M. Sur.
      Tipologia structuralà a limbilor inrudite indeaproape, arata autorii, are de indeplinit douà feluri de sarcini: pe de o parte, ea trebuie sa elaboreze indicii formali ai inrudirii genetice a limbilor, iar pe de alta parte, ea trebuie sa realizeze clasificarea sistemelor de limbi pornind de la nojiunea de tip continuu. Lucrarea de faja reprezintà una din primele incercàri de a da o asemenea tipologie. Autorii folosesc urmatoarele caractere distinctive: vocalic-nevocalic, consonantic-neconsonantic, compact-necompact, difuz-nedifuz periferic-neperiferic, continuu-discontinuu, tonalitate diezatà-tonalitate siinplà, intens-neintens, nazal-nenazal, clar-neclar, sonor-surd, lung-scurt, palatal-nepalatal.
      Aplicind metode matematice in studierea limbilor, autorii ajung la o serie de concluzii interesante. Astfel, din artieoi reiese cu precizie ca limbile slovaca, casubà, celia au un procent de vocale mai ridicat, iar limbile bielorusa, ucraineanà, rusa, bulgara au un procent de vocale mai scàzut.
      O	deosebità importan^ prezintà articolili lui I. A. Meleiuk, Analiza autornatà a textelor. Prin analiza, autorul ìntelege acea studiere a textului realizatà conform unei instructiuni, care foloseste date dinainte cunoscute despre limba respectivà. Analiza este trecerea de la forma grafìcà a textului la sensul lui. De analizà se deosebe§te cercelarea, care este studierea textelor cu scopul oblinerii unor date necunoscute despre limba acestor texte §i al elaboràrii instructiunii pentru analiza lor. Instruc^iunea pentru analizà este algoritm, adicà o indicale precisa de executare intr-o anumita ordine a unor operaci riguros determinate. Lucrarea nu se ocupà de la tura semantica a analizei, ci studiazà numai raporturile sintactice dintre cuvinte, asa cum proceda $cerba cu cunoscuta propozi^ie alcàtuita din cuvinte create de el. Analiza autornatà este necesarà pentru traducerea autómata, pentru dirijarea prin voce a mecanis-melor, pentru càutarea informatici cu ajutorul masinilor etc. Lucrarea trateazà numai texte scrise. In text se intilnesc trei tipuri de obiecte: cuvinte, segmente, fraze. Cuvintul este un semn de punctua^ie sau un grup de litere cuprins intre sparii goale sau semne de punettiate. Segmentul este un grup de cuvinte cuprins intre semne de punctuatie sau conjunctii. Fraza este un grup de segmente cuprins intre puñete. Analiza sintacticà trebuie sà fie precedati! de analiza morfologica. Prin analizà morfologica intelegem analiza cuvintelor separate, farà ajutorul contextului. Analizind morfologie un cuvint, il divizàm in morfe-pàr^i ale cuvintului, càrora li se atribuie o parte din informa^ie. Morfele se impart in terne §i afìxe care, la rindul lor, se impart in prefixe si sufixe. Totalitatea morfelor càrora li se atribuie aceea^i informa^ie se nume§te morfem. Mai departe, autorul expune tehnica analizei sintactice, ilustrind-o cu exemple numeroase si concludente.
      Culegerea se incheie cu articolili Despre un mod de abordare a tipologici limbilor slave de Z. M. Volo^kaia, T. N. Molo^naia, T. M. Nikolaeva, 1.1. Kevzin §i T. V. Tivian. Autorii considera cà rnetoda tipologicà este cel mai universal §i actual mijloc de comparale a limbilor. Metoda tipologicà poate fi aplicatà chiar si in domeniul limbilor inrudite direct, cum sint limbile slave. Lucrarea prezintà o nouà metodicà de descriere tipologicà a limbilor slave, si anume modelarea abstractà a limbii. Acest procedeu este cerut de o necesítate practicà: alcàtuirea algoritmilor pentru macinile de tradus. Lucrarea aratà calea pentru crearea unui model morfologie, unic, care sà poatà facilita compararea limbilor inrudite direct. Autorii se limiteazà la studierea analizei si sintezei substantivelor slave. Se folosesc urmàtoarde nominili de bazà : morfà, gramemà, imbinare indestrictibilà de grameme, tipoformà. Morfa este cea mai micà diviziune a unui text, care are un in^eles propriu. Gramerna este un sens gramatical dementar. Imbinarea indestructibila de grameme este o combinale de grameme care se exprimà in limitele unei singure morfe ; niciuna din grameme nu poate fi exprimatà izolat (de ex.: cmoAOM gen. m., caz. instr. nr. sing.).
     Tipoforma este morfa care exprimà o anumità imbinare indestructibila de grameme. Autorii folosesc §i notiunea de limbà idealà, adicà etalonul cu care este comparata flecare limbà slavà.
ION MOISE
505