ne-a fost cu putintà, fiind obliga^i sà ne limitàm la cele aflate in lucrarea citatà a lui A. Popov.
     Autorul versiunii romlnesti, localizare» §i vechimea manuscrisului. Autorul care ne-a làsat manuscrisul 1385 nu este cunoscut. Nici despre localizarea manuscrisului nu s-a vorbit nimic. Numai in ce privefte vechimea manuscrisului, Iorga afirmase cà e « tradus din rusente in secolul al XVII-lea » *, iar pentru íj>t. Ciobanu, traducerea nu putea fi conceputà decit dupà 1736.
     In vederea solujionàrii acestor probleme, trebuie aràtat mai intii cà tradu-càtorul cronografului din ms. 1385 este originar din Jara Romìneascà. E1 folo-sefte cu regularitate diftongul ii, in cuvinte in care, in restul tàrii, se pàs-treazà i: dine (f. 337 r), ciinele (f. 51 J), ciinii (f. 57 v), miini (f. 449 v), miinile (f. 57 v), piine (f. 40 r), piinea (f. 459 r). 0 altà tràsàturà specificà dialectului muntean se desprinde observind fenomenul palatalizàrii labialelor, care nu atinge decit pe / trecut la h: hier (f. 459 r), hiartà (f. 68 v), hierbin}ealà (f. 447 v).
     In ce prívente vechimea manuscrisului, particularitàtile de limbà nu lasà nici o urmà de indoialà cà apartine — dupà cum a apreciat si Iorga — secolu-lui al XVII-lea. Intilnim, de pildà, fonetismul arhaic al conservàrii lui a accentuai (in locul lui à de mai tìrziu) la pluralul unor feminine ca : bar-bele (f. 57 r), corabii (f. 41 r), falcile (f. 473 v) gaurile (f. 57 r), pasàri (f. 41 r). Se mai pàstreazà vocala neaccentuatà a in silaba fìnalà din conjunctia deaca (f. 67 y) « dacà ». Unele elemente latinefti pàstreazà vocala neaccentuatà e (astàzi trecut la i): atunce (f. 60 r), denainte (f. 50 r), dentàiu (f. 36 v) ; e neaccentuat se mentine
—	fàrà sà fi trecut la a —in fata unor labiale: betrin (f. 43 r), inpenate (f. 44 v).
     Nu e sincopai i in astfel de cuvinte: dirept (f. 53 r), nedirept (f. 54 r), direp-tate (f. 35 r), diregàtorie (f. 47 r), iar in jrumoseate (f. 35 v) vocala neaccentuatà o nu a trecut la u.
    Numeroase sint exemplele in care u final apare, mai ales cind il preced douà consoane din care prima e suprascrisà2: argintu (f. 458 v), cindu (f. 449 r), citu (f. 475 r), vàzindu (f. 44 v). in alte citeva demente latinesti dentala sonorà d urmatà de vocala prepalatalà i apare fi sub forma nealteratà: crudimea (f. 476 v), crudimi (f. 37 r), putredire (f. 38 v), neputredirii (f. 38 v). Actualul verb a rupe mentine pe m etimologie: rumpem (f. 16 r), rumpse$i (f. 453 r), sà-i rumpà (f. 452 ').
     Pe de altà parte, analiza elementelor lexicale din ms. 1385 mi-a dat posibi-litatea sà descopàr in el o serie de cuvinte pe care le-am intilnit, figurind cu aceleafi explica^ii, fi in Lexiconul slavo-romin, pàstrat in codicele manuscris 312 din Biblioteca Academiei R.P.R. Orientindu-mà fi dupà alte criterii (cali-tatea hirtiei, particularitàtile de grafie etc.), am ajuns la concluzia cà aceste douà manuscrise (312 fi 1385) sint opera aceluiafi autor.
     Autorul manuscrisului 312, dupà cum am aràtat cu altà ocazie este g r à -màticul Staicu, dascàl la fcoala de slavonie din Tirgovifte, la inceputul celei de a doua jumàtàti a secolului al XVII-lea. El ifi trece numele cu titlul de « gramatic » pe un vechi manuscris slav (apartinìnd mitropoliei din Tirgovifte) la 1643, iar in anii 1667 —1669, cind a tradus «de pre limba sloveneascà pre
     1	N. Iorga, Istoria literaturii romine in secolul XVIII, voi. I, Bucurefti, 1901, p. 537, in nota 10.
     2	Pentru interpretarea acestei grafii, vezi articolili nostru Contribufii la interpretarea grafici chirilice. Ili Problema « disparifiei » lui u final. ìn «Limba romìnà » XI, 1962,
nr. 5, p. 582 — 594.
96