Posedàm, de altfel, fi un alt document istorie, contemporan cu faptele, nefolosit pinà acum de istoricii romini, in care se arata destul de dar pozijia adoptatà de husici fa|à de limba slavonà in Tarile Romìne. ìn 1431 — 1432, Ieronim de Praga, un refugiat ceh, adversar al husicilor (nu trebuie confundat cu conducàtorul husit cu acelafi nume), trimite sinodului de la Basel un rapot ainànunjit asupra progreselor ingrijoràtoare ale mifeàrii husite in centrul fi ìn ràsàritul Europei : « Husi^ii (« cehii predicatori ») au ràzvràtit adìnc regatul Poloniei fi regatele Ungariei, Bosniei fi Bulgariei, pentru cà in aceste patru regate se in^elege limba cehà (adicà in aceste C&rl se vorbesc limbi slave, pe care cehii, vorbind si ei o limbà slava, le pot ìntelege - n.n.). §i in plus (au ràzvràtit) fi alte Cari, in care se folosefte limba rusà, adicà Rusia Albà fi Rofie (TaraHaliciului—n.n.), Valahia (Moldova, evident limba slavonà rusà scrisà
—	n.n.), Slavonia, Carile Serbiei fi Albaniei, Dalma^iei fi CroaCiei, pentru cà in toate aceste |àri se ìntelege limba cehà»1. Afadar, propaganda husità in toate aceste Cari se intemeiazà pe limbile slave, pe care cehii le puteau ìntelege. De ob-servat deosebirea pe care o face automi raportului intre prima grupà de tàri, ìn care se vorbeau limbi slave populare apropíate de cea cehà, fi a doua grupà, in care intrà fi Valahia, ìn care se folosefte limba rusà, adicà limba oficiala slavonà a bisericii fi a cancelariei. Afadar, un raport, care dateazà din aceeasi vreme cu scrisoarea episcopului de Baia, dovedefte cà husijii din Moldova, ca fi cei din alte Cari vecine, ifi intemeiau pàtrunderea ideilor lor baza^i pe limba slavonà. Este foarte greu, in faja acestor texte, sa mai atribuim husitismului traducerea càrjilor slavone in romìnefte. Slavonismul ceh al adepCilor lui Hus se mani-festà in chip làmurit in opera lor de pàtrundere in toate Carile cu populare de limbà slava, precum fi ìn Moldova, unde slava bisericeascà avea un caracter oficial fi era inCeleasà nu numai de clerici fi boieri, dar fi de mulci oràfeni.
    Originea «refugiatilor » husiti din Moldova. Numàrul husicilor afezati ìn Moldova in vremea domniei lui Alexandru cel Bun fi ìn primele decenii ce au urmat acestei domnii pare sà fi fost destul de considerabil. Ei alcàtuiau o comunitate strins unità, cu un fef unic, recunoscut de cìrmuirea feudalà, càruia i se fixase sediul la Bacàu. Husicii moldoveni redactaserà un numàr de « teze », ìn care se oglindea doctrina lor religioasà fi, in parte, cea socialà (mai dar formulata ìn « tezele » husicilor din Transilvania, care se ridicà impotriva tuturor obligaCiilor feudale2).
    In tratativele pentru unirea cu biserica ortodoxà, de care s-a vorbit mai sus, au avut fi ei cuvìntul lor de spus, in calitate de comunitate organizatà. ìn adevàr, scrisoarea in limba greacà din 1452 adresatà de patriarhia de Constantinopol università^ din Praga, proclamind adeziunea pentru unirea bisericii ortodoxe cu husicii, cuprinde fi indicaci asupra comunitàCilor husite care au fost de acord cu unificarea. Preotul Constantin a comunicat la BizanC numele acestor comunitàCi, iar scrisoarea patriarhalà spune: « Ceea ce socotim de mare preC fi ne provoacà o mare bucurie, a fost raportul pe care el (preotul Constantin — n.n.), ni 1-a prezentat fi in care ne indicà numerofi credinciofi ce impàrtàfesc pàrerea lui despre dreapta eredità fi cultul bisericesc si anume
     1	J. M a c e k, Ndrodnosti otkàzu v Husitstvi, ìn volumul, Mezintirodni ohlas hiisitstvi, p. 22.
     2	L. Demény si J. P a t a k i, op. cit., (versiunea cehà), p. 201—208.
282