cultural-religios are loe prefacerea apocrifelor grecesti in limba slavà: in cel religios oficial, feudal, sau in cel popular. §i cum numa-i acesta din urmà a putut fi favorabil unei asemenea activitàti, in cuprinsul lui trebuie sa fie identificati exponentii culturii populare.
    Unul dintre ei este popa Ieremia, cel mai cunoscut traducàtor slav de apocrife, din care mitropolitul rus Zosima (1490—1494) a fàcut un ucenie al lui Bogomil x. Ne ìndoim cà aeeastà filiatie provine la Zosima dintr-o simplà eroare fi ar fi numai rezultatul unei contaminàri livresti ìntre Bogomil, de care vorbea Cozma, fi Ieremia, de care vorbea indexul slav. Consider&m, dimpotrivà, cà in Busia, la sfirfitul sec. al XV-lea, la numai un secol de la ultima manifestare puternicà a bogomilismului in Bulgaria, se ràspindise la membrii « bisericii inalte » convingerea cà intre bogomilism fi circulatia apocrifelor, condamnatà de biserica feudalà, existà o legatura de la cauzà la efect. Acestei convingeri i-a dat expresie Zosima, atunci cind a stabilii un raport similar ìntre pàrintele bogomilismului fi cel mai cunoscut traducàtor de apocrife slave.
    Cit privefte « ortodoxia » textelor insele, ea ifi permite destule derogàri de la ortodoxia bisericii feudale, din moment ce aceasta le-a respins Constant, oprindu-i pe credinciosi sà le citeascà. De fapt, examinind aceste demente orto-doxe, invocate fi de partizanii rolului cultural al bogomilismului, observàm cu ufurintà cà eie sint imbibate de gindirea dualistà speeificà comunitàtilor primare, comunitàti care identificaserà spontan — spre deosebire de oportu-nismul conducàtorilor — orinduirea sclavagistà si racilele ei cu o domnie a satanei. Aceste comunitàti nu intelegeau mintuirea ca o abstractà si insesiza-bilà stergere a « pàeatului stràmofesc », ci ca o violentà pràbusire a asupritorilor in focul «sfirfitului lumii», impreunà cu diavolul fi ingerii sài, fi ca o instaurare a unei impàràtii in care Hristos va domni cu sàracii fi desmoftenitii lumii sclavagiste. Sub presiunea maselor de creftini simpli, aceste elemente dualiste au pàtruns in predica creftinà fi in Noul Testament, iar de acolo au servit periodic tuturor ereziarhilor medievali, càrora « exaltàrile hiliaste de la ineepu-turile creftinismului le ofereau un punct de pleeare foarte comod » 2.
     Nu este deci esential faptul cà apocrifele pe care le-au putut colporta bogo-milii contineau invàtàturi ortodoxe prin temeiurile lor biblice, ci faptul cà eie contineau acele invàtàturi biblice care apàruserà fi se dezvoltaserà pe un teren inrudit indeaproape cu cel in care apàruse fi se dezvoltase bogomilismul. Inter venti a bogomilicà era inutilà acolo unde substanta insàfi a scrierii venea in tangentà cu conceptiile fi interesele lor. Am vàzut cà atunci cind intervenga devenea absolut necesarà, ea se producea fie epurind sau prelucrind, fie respingind violent anumite càrti.
     Nu trebuie uitat nici faptul, subliniat deja, cà bogomilismul a fost o doctrinà in continuà mifeare, supus ca orice ideologie de naturà religioasà, celor mai paradoxale transforman. El a putut lúa aspectul unei doctrine oficiale in Bosnia, unde a fost adoptat de feudali, in vreme ce in Bulgaria, unde a fost insufit de másele populare si s-a transformat ìntr-un steag de luptà antifeudal, este prigonit cu sàlbàticie de aceiafi feudali ; el a putut fi privit in sec. X ca o religie de asceti, pe cind sinodicul tarului Borii din sec. al XII-lea acuzà pe bogomili de orgii. Importantà nu este teologia bogomilicà a virfurilor comunitàtilor bogomilice, ci atitudinea maselor populare fatà de únele probleme teologice
     1	Turdeanu, art. cit., p. 26 sq.
     2	Engels, Ràzboiul (àrànesc german, p. 52.
26