Cronica lui Radu Greceanu, unde cuvîntul acesta este explicat prin: « adecà ca un visitiiar mare» (R. Grec. II, 81).
    Ghenàrar (var. ghinàrar, ghenerar) ‘generai’ reprezinta un ìmprumut din fr. général primit prin filiera germanà sau polonâ (datorità duritátii cons, iniziale ìnainte de voc. e, i1) si apare prima data la M. Costin2. De exemplu:
    « Au ìnceput a strìnge oçti ìmpotriva lui Baste Giurgiu, ghendrariului împâratului nem^escu » (M.C.55). « Muntecoculi ghinàrar bate pâ vizir» (R. Pop. 396).
     Fórmele ghenerar çi ghinàrar s-au pâstrat pina astázi ca variante dialectale (DLRM, 331) aláturi de forma literará general 3.
    Hatmail ‘comandantul întregii oçtiri, mare spâtar’ < pol. hetman ‘coman-dant al unei armate, rang militar’ (< germ. Hauptman; cf. DA., Luk. 501, Cihac, Candrea, SW, DLRM, Scriban).
    Cu acest sens cuvîntul hatman este folosit din cele inai vechi texte romî-nesti, atît în Moldova, cît çi în Jara Romîneascâ; de exemplu:
    « Çi de la Çtefan vodâ încâ a picat frunte Çendrea hatmanul » (Ur. 45). Porucinic (var. poruçnic) ‘locotenent’ < poi. porucznik *idem’ (cf. rus. nopynuK, sic. porucik-, cf. Luk. 503). Dic^ionarele romîneçti (Tikt., Candrea, Cihac) dati etimologie rusa acestui cuvînt, tinînd probabil seama numai de reflexul u al vocalei ç din rádácina cuvîntului (* porçk- > rus. poruk- ), dar neluînd în seama sufixul -nik, pe ere nu-1 întîlnim în forma rus. nopynuK. Prezenta în limba polonâ a reflexului u < ç (porucznik, dar rçka) se explica prin faptul eâ verbul poruczyc ‘a încredinta, a însàrcina’ a fost împrumutat din limba rusa (SW, IV, 722) ; din acest verb s-au format mai multe derivate ca: poriiczenie, poruezad siç, poruczeñstwo, porucznik, poruczniczek etc. Unul din aceste derivate, porucznik, a pàtruns apoi în limba romînâ. De exemplu:
    « Çi cum au vâdzut pre un poruçnic... 1-au giunghet » (Nec. 245). « Laski... aü chemat pre toti poru^nicii sâi si au cetit cartea lui Despot » (Ureche, 214).
    Rohmistru, pl. rohmiçtri ‘câpitan’ < poi. rotmistrz ‘idem, comandantul detasamentului numit rota’ (cf. rus. pomMuemp, ceh. rotmistr, sic. rotmajster ; cf. germ. Rittemeister). Considerâm câ este un termen luat din limba polonâ (cf. Tikt., Scriban, Luk. 502, Candrea), deoarece este folosit numai referior la persoanele cu aceastâ funetie în armata polonâ:
    « Slujisâ în Jara Leçascâ de agiunsesâ rohmistru çi era la cinste mare » (Nec. 140). « Din partea lesilor, din capete au périt u Zavisa si Endriiovschii, amîndoi rohmistri » (M.C.79).
    Darabau (var. darâbant, dorobant) ‘soldat de garda’ < poi. darabaniec, derobaniec, drabant ‘idem’ (< germ. Trabant— SW) ; cf. it. trabante, fr. dra-bant, rus. dpaôanm ( < poi. ; Uçakov). Cuvîntul daraban cu variantele lui s-a râspîndit atît în Moldova cît §i în Jara Romîneascâ. De exemplu:
    « Brahâ câpitan de dârâbani » (Nec. 253). « însâ cu bunâ chivernisealâ a màrii-sale si acestea fâcîndu-sâ, din ddrâbanti, scutelnici, câlâraçi si sârdari fâcînd paste ei pâ Caloian, carele fusese câpitan la Buzâu » (R. Grec. 173).
     1	A 1. Rosetti, Observatii asupra limbii lui Miron Costin, Ed. Acad. R.P.R., 1950, p. 19.
     2	Rosetti, Cazacu, op.cit., p. 239.
 3	General reprezinta un ìmprumut tìrziu, direct din francezd (cf. DLRM, 331).
198