olasei lor. Dar protestili impotriva stapìuirii turce^ti, inasprita prin (anario^i, era o cauzà a poporului intreg. (« Tirana ìinpàràtie » ne-a adus « in jugul robiei »; am ajuns « robi la robii Portii»; «turcii, oricind voiesc, sa preumblà prin Jara, fàcind multe ràuta^i si luàri in silà de orice»; $.a.). Este semnificativà consta-tarea cà únele rnàsuri preconízate de boieri duceau la dezvoltarea capitalismului, iar áltele erau menite sa intàreascà feudalitatea. Pe de o parte se prevedea libertatea comertului (« Negotul sa ne ile slobod, adecà din tot venitul ce agonismi din pàmfntul nostru i din dobitoacele noastre si din alte mijloace de lucràri ce ne-am putea indemàna, sa nu fini popriti de nimeni a seoate peste granite, in orice parte vom putea gasi folosul alisverisului nostru. . . »), precum §i libertatea deschiderii de fabrici si a exploatàrii bogàtiilor subsolului; pe de alta parte, memoriul preconiza privilegii pentru tagma boiereascà, scutire de dàri, intàrirea relatiilor iobàgiste §i a dominatiei de clasà a boierimii. Se cerea du-blarea numàrului zilelor de clacà, de la 12 la 24, exprimfndu-se nemul^umirea cà fanariotii au imputinat obligatiile tàranilor fata de stàpinii mojiilor, pentru a-i jefui ei (domnii fanarioti). In esenta, prevederile memoriului inseninau un relativ progres in domeniul fortelor de producZie ?i al economici de marfuri, dar reprezentau o intensificare evidentà a exploatàrii. Un stai feudal, in care puterea politicà a boierimii trebuia sà creascà (divanul boieresc « inchi-puiejte domnia »), avea rostul sà mentinà cu forta relaliile de producZie feudale.
    Se stie cà accentuarea decalajului intre fortele si relaliile de producZie (ràminerea in urmà a relatiilor, ce sint devansate de forje) este cauza fundaméntala a destràmàrii unui mod de producale. §i iatà cà, in momentul istorie de care ne ocupàm, boierimea insàsi accentua acest decalaj, sàpind ?i ea la groapa vechiului mod de productie. Càci boierii, ca sà fie boga ti si puternici, ar fi vrut sà dea curs libcr, in favoarea lor, dezvoltàrii fortelor de productie, dupà cum, in acelasi scop, se sileau sà pàstreze §i sà làrgeascà vechile relajii de exploatare. Prin aceasta nu fàceau insà altceva decit sà intensifice lupia de clasà, grabind actiunea legii social-economice care cere concordanza intre relatiile de producZie §i caracterul forZelor de producZie. Tocmai transformàrile cu caracter burghez, pe care le doreau boierii in folosul lor, vor aduce càderea clasei lor ji pieirea feudalismului. Tocmai ei ridicau, in slujba propriilor interese, steagul ideii nazionale, ce avea sà contribuie la formarea naZiunii burgheze.
    De aceea, ni se pare cà dà gre$ incercarea de a explica evenimentele prin existenZa a douà grupe de mari boieri, aflaZi intr-o opozizie darà: unii legaZi de feudalitate §i incadrindu-se farà echivoc in « forZele reac Zionare interne », iar aHii (mai puZini), intrind in « forZele progresului », pentru cà « i$i dàdeau seama. . . » si « voiau sà se acomodeze... noului mod de producZie ».
     Nici noi nu susZinem cà marii boieri au fost toZ¡ la fel. Se inZelege de la sine cà, luaZi individuai, ei se diferenZiau, in atitudinea lor politicà $i in felul de viaZà, §i cà numai o parte dintre ei au imbràZi^at ideea naZionalà. ComerZ fàceau indivizii care aveau vitalitate, aUii ilustreazà decadenza clasei. Dar toZ-i erau prinsi in relaZii bàne^ti (« fàrà bani nimic nu se fàcea sub fanarioZi»1) si nu se poate afirma cà ar fi fost unii ostili dobindirii de bani, deci schimbului de marfuri. Alàturi de aceste diferenZieri, sint izbitoare, la 1821, ambiguitatea,
     1	Aricescu, Istoria revolufiunii romtne de la 1821, p. 101.
17	- c. 456
 257