Dar nici un fapt similar din aceasta perioada nu sugereaza pentru acel moment istorie — ultiinul deceniu al secolului al XIV-lea — o emigratie populara provocata de cucerirea lurceascà, ci numai fuga unor feudali. Emigrarile populare bulgare ìncep numai in veacul urmator. Aceasta indica lâmurit cà si emigrarea scheilor stabiliti la Brasov a avut tot o cauzâ sociala si o data sensibil mai veche. Care a putut fi aceasta data?
    Anul 1392 din traditia braçoveanâ consemnatâ de Thomas Tartler pare sà conserve ìn primul rìnd aniintirea datei la care, dupa cei sapte ani (1385— 1392) de muncà la temeliile Bisericii Negre, s-a trecut la constructia ei. Cu aceasta ocazie « scheii », prin participarea lor meftesugàreascà la zidirea bisericii, au intrat In istoria cetàtii. Imigrarea lor sud-dunàreanà çi chiar stabilirea lor la Braçov, provocata de nevoia de mina de lucru specializatà ìn constructii, a putut si a trebuit sà fie deci anterioarâ. Putem socoti, asadar, cà mifearea metanastaticà bulgarà, care a adus pe schei la Brasov, provine de undeva din Bulgaria dunàreanà si a fost provocata tot de un evenirnent de origina socialà, in spetà de persecutiile antibogomilice din vremea tarului Ion Alexandru al Ill-lea (1350-1371)1.
    Prezen^a unei populatii bulgare inasive in Braçovul medieval este suge-ratà in zilele noastre numai de numele cartierului Scheilor, in care locuiesc urmasii lor, de mult complet romìniza^i, dar ai càror preoti in anii primei jumà-tà^i a secolului al XVlII-lea mai amestecau ìn scrierile lor — o « Istorie a bisericii din Scheii Braçovului ». — fraze bulgarejti 2. Cu toate cà aceasta prezenta a fost contestata de unii cercetâtori brasoveni 3, ea este un fapt cert de istorie medievalâ cunoscut ìncà din secolul al XV-lea si cancelariei papale:
            « Opidum Corona alias Brascho . . . quod in confìnibus christianitatis et in metis infidelium terre Yalachie situatum est, in quo quidem opido tam Valachorum, Armenorum, Bulgarorum et Grecorum, quam aliorum infidelium copia una cum ipsis christianis in ipso opido digentibus morari solet » 4.
    De acord cu diploma papaia, care diferentiazà categorie pe romìni de bulgari, este fi ìntelesul etnie-medieval al termenului « scheii ». Sensul acestui termen, care numeçte fi o açezare din marginea Cìmpulungului muscelean, ce nu are bisericà veche pe teritoriul sâu, este documentât de o stire de origina moldoveneasca : la 6 martie 1485, Çtefan cel Mare a iesit ìn ìntìrnpinarea ostilor pretendentului Ilroiot, lupta dìndu-se la locul numit de letopise^ul slavonesc, redactat in anii domniei voevodului, la locul numit « S EA'Krapijf»5, pe Siret. Povestind acelasi evenirnent si traducìnd textul slavon, Grigore Ureche situeaza batàlia la « Schei pe Siret »6, ceea ce ìnseamna ca « bulgarilor » din textul vremii lui Çtefan cel Mare, le succeda firesc in cel de al XVII-lea veac termenul romì-
      1	Ìn comunicarea noastrà Din istoria relafiilor populare medievale intre ramini si slavii din sud, am indicai si alte argumente pentru caracterul bulgäresc si nu meglenit al popula^iei din Schei.
     2	St. S t i n g h e, Istoria bisericii Scheilor Brasovului. Manuscrisul 141 Radu Tempea, Brasov, 1899, p. 48 fi 56.
     3	St. Stingile, Die Schklejer oder Trokaren in Kronstadt, Leipzig, 1900, p. 52; C. Lace a, Sint ramini ve ri iti din sudul Dunàrii in Transilvania sau nu sint, in « Daco-romania », IV, 1925—1926, p. 353—370.
     4	Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria rominilor, II/2, p. 229, Nr. CCVIII, din 1474.
5	Cronicile slavo-romine din sec. XV—XVI, Ed. P. P. Panaitescu, Bucurefti, 1959, p. 11.
     6	Letopisetul Tärii Moldovei, Ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1959, p. 108.
64