In ultimii ani bogomilismul s-a bucurat de o atenjie spedala nu numai din partea unor cere età tori bulgari, ci §i stràini. Studiul de fajà al prof. I). Anghelov, bine cunoscut si prin excelentele sale lucràri asupra bogomilismului, trece la consideraci critice foarte interesante asupra «Bogomilismului in istoria popoarelor slave» ( EoeoMUAcmeomo e ucmo-puHma na cAaeHHCKume napodu u ejiunmemo My e 3anadna Eepona, p. 167—178). Apàrut in Bulgaria, bogomilismul a pàtruns nu numai in Irnperiul Bizantin, in Serbia §i in Bosnia, ci chiar in Rusia kieveanà si in apusul Europei. Bineinjeles, in toate aceste Jàri s-a manifestai in mod diferit, dupà situala concretà, socialà, economicà §i politicà localà. Interesante sint in deosebi aspectele pe care le-a luat bogomilismul in Bosnia. Desi clarifìcatà in generai, problema bogomilismului in Rusia kieveanà si in apusul Europei are nevoie incà de unele preci-zàri si làmuriri pentru a fi elucidatà pe deplin. ìn ceea ce prive§te apusul Europei — Franja §i Italia in special —, cercetàtori ca R. Morgen considerà mi^càrile antireligioase ale « ereti-cilor » de aci ca avind un caracter autohton, pe cind E. Verner este de pàrerea contrarie.
D.	Anghelov, dupà ce enumerà toate similitudinile dintre bogomilismul balcanic §i ideologia catarilor menjionatà in izvoare, aratà totu§i cà « oricit ar fi fost de importantà influenza venità din Peninsula Balcanicà, mi^carea catarilor din Franca si Italia n-ar fi apàrut dacà n-ar fi existat acolo condili interne favorabile ». Problema principalà ramine deci urmà-toarea: in ce màsurà mi§càrile din apusul Europei (ca §i din Rusia kieveanà de altfel) se datoresc condi Jiilor locale §i in ce màsurà influenjelor externe. Studiul lui D. Anghelov reprezintà o foarte bunà sintezà a problemei bogomilismului in generai.
     In comunicarea sa PoAnma na óbAeapCKama eMuepayust e PyMbHun ja Ky.ìmypnomo ebipaytcdane Ha óbAeapume npe3 nepuoda ¡800—1840 z. [Rolul emigra Jiei bulgare din Jara Romineascà in renasterea culturalà bulgarà in perioada 1800 — 1840, p. 179 — 191] C. N. Velicili pune problema influenjelor romine§ti asupra literaturii bulgare din aceastà vreme. Se subliniazà faptul cà in primii patruzeci de ani ai secolului trecut, aceastà emigrale a dat o contribuye esenjialà, care depà?e§te cu totul pe aceea a bulgarilor stabiliti in sudul Rusiei sau la Constantinopol. Autorul aratà apoi influenjele rominesti ìn opera lui Sofronie de Vraja, P. Beron, G. Pesakov s.a., fàcind §i unele ipoteze asupra scopului urmàrit de Sofronie prin scrierea cunoscutei sale autobiografii. Faptul cà Beron §i-a alcàtuit abecedarul sàu dupà unele modele rominesti sau gàsite la Bucuresti, cà Neofit de la Rila s-a perfecjionat aci pentru activitatea sa didacticà, cà « Societatea filologicà bulgarà » de la Bra§ov s-a format dupà model rominesc, cà G. Pesakov il considera pe poetul romìn Alecu Vàcàrescu drept ìndrumàtor al sàu s.a., reprezintà tot atitea dovezi clare ale influenjei rominesti. Urmeazà ca istoricii literari sà arate cit de puternicà a fost aceastà influenza asupra limbii lui Beron, Sofronie §.a.
     Prof. Hr. Hristov se ocupà de OceoóoMcdenuemo uà Eb ieapun om mypcKa eAacm u CAaeHHCKama oóufecmeeHocm [Eliberarea Bulgariei de sub stàpinirea turceascà §i opinia publicà din parile slave, p. 193 — 213]. S-au scris pìnà acum numeroase studii care aratà ecoul ràs-coalei din aprilie 1876 in diferite Jàri slave, sau relajiile dintre poporul bulgar si alte popoare slave in aceastà perioadà. Articolili lui Hristov, bazat pe o bogatà bibliografie, este o lucrare de sintezà $i in acelasi timp — dintr-un anumit punct de vedere — de analizà. Autorul aratà cà eliberarea Bulgariei este rezultatul acjiunii a douà forje fundaméntale: armata rusa, care a infrìnt pe turci in Campania din 1877—1878 (la care ar fi trebuit menjionatà si participareà armatelor romìne) si mi§carea de eliberare najionalà bulgarà. Aceste douà forje nu acjioneazà izolat §i rupt de alji factori, dintre care un rol deosebit de important 1-a avut sprijinul pe care cele douà forje fundaméntale 1-au gàsit in opinia publicà progresistà mondialà si in special ìn aceea din Jàrile slave. Spre deosebire de Rusia, unde in miscarea de solidaritate slava se inglobeazà si o parte a clasei dominante, care de altfel are rolul conducàtor, in celelalte Jàri slave aceeasi mineare este expresia luptei de eliberare a maselor populare impotriva asupri-torilor stràini. Aceasta din urmà §i nu inrudirea de limbà este adevàrata cauzà ce determina atitudinea favorabilà a popoarelor slave. Càlàuzit de aceste premize, autorul dà numeroase exemple cu totul edificatoare. ìn special, analiza opiniei publice din Rusia (a diferitelor cercuri, clase, pàturi etc.) este deosebit de valoroasà.
     O vedere de ansamblu §i precizàri importante in ceea ce priveste « Marea Revolujie Socialistà din Octombrie §i influenja ei ìn Jàrile slave » o aduce articolul academicianului romìn Petre ('onstantinescu-Iasi (La liévolution d'Octobre et son influence dans les pai/s slave», p. 215—233). Dupà citeva considera Jii de ordin generai, autorul examineazà influenza ime-diatà pe care acest uria§ eveniment a exercitat-o atit asupra popoarelor slave ce se aflau sub jugul Austro-Ungariei, cit si asupra Jàrilor slave din sudul Dunàrii, care erau libere. ìn aceastà direcjie existà un material extrem de bogat si sintetizarea lui reprezintà o sarcinà dificilà. Ea a fost rezolvatà in mod stràlucit de autor, care a reusit sà rejinà esenjialul si sà se opreascà numai la amànuntele cu adevàrat caracteristice pentru fiecare stat si popor in parte. De ase-
500